Altele

Carti versus e-book readere

Una dintre numeroasele schimbări pe care le-am promis blogului pentru acest an a fost să mă axez şi pe alte subiecte, legate mai mult de lectură decât de cărţi.

Îmi este încă vie în memorie amintirea unui „război” purtat acum câţiva ani cu profesorul de fizică pe tema cărţi- format clasic sau electronic. La vremea aceea eu eram apărătoare a primei variante. Credeam, şi încă mai cred, că o carte depăşeşte cu mult limitele conţinutului ei. O carte o percepi prin toate simţurile: îi atingi filele, îi simţi mirosul, apoi, treptat, începi să te cufunzi în lectură, gustând întâi din experienţa altor cititori. Mereu am întâmpinat cu o nostalgie plină de simpatie acele mici semne care trădau o mână străină printre cărţile vechi, răscitite: dedicaţii, colţuri îndoite, urme de creion marcând pasajele preferate. Toate acestea se constituie într-o trăire unică, ce vine în completarea conţinutului.

Acestea sunt argumentele cu care l-am întâmpinat pe profesorul de fizică, declanşând o polemică ce s-a extins pe câteva ore bune. El, mare apărător al progresului, anticipa cu glas sumbru momentul în care hârtia electronică va înlocui complet bibliotecile, când vom avea acces, într-o singură carte, la toate cărţile scrise vreodată. Exagera, iar în acel moment nu eram câtuşi de puţin dispusă a ceda. Conversaţia s-a derminat indecis, el clasificându-mă drept o fixistă, eu spunându-i că habar n-are ce e o carte cu adevărat.

Timpul a trecut şi opiniile mi s-au schimbat puţin. Recent am trecut prin prima, şi, sper, ultima experienţă traumatizantă legată de lectură: negăsind nicicum o carte, am luat decizia eroică de a mi-o descărca şi am transferat-o pe mobil . Ce a urmat a fost iadul pe pământ. Nu ştiu câţi dintre voi aţi încercat să citiţi ore în şir în faţa unui ecran de 3/5 centimetri.  E dureros de-a dreptul … Textul e minuscul, trebuie permanent să dai scroll iar în aceste condiţii cheful de lectură se reduce la zero. După o noapte albă, petrecută astfel, achiziţia unui e-book reader mi s-a părut deodată o decizie chiar bună.  Nu de dragul „progresului”, nici pentru că ţin neapărat să economiesc banii investiţi în cărţi. În anumite privinţe prefer să rămân o nostaligă demodată, şi niciodată nimeni nu mă va putea face să cred ca există ceva mai frumos decât o bibliotecă ticsită. În altă ordine de idei însă, un e-reader e mai practic. Oferta este vastă, se găsesc în cele mai diferite forme şi culori iar spaţiul de stocare îţi permite să porţi cu uşurinţă după tine o întreagă bibliotecă în miniatură.   Argumentul suprem rămâne însă faptul că o mulţime de romane, neapărute în ţară, pot fi descărcate (site-uri exista, din fericire, berechet) şi citite mult mai repede şi mai uşor.  Din acest motiv da, îmi voi achiziţiona cât de curând un e-book reader.

Altă dată aş fi resimţit-o ca pe o trădare faţă de cărţi. Poate că, în esenţă, şi este. Noile tehnologii grăbesc sfârşitul unei lumi care îmi plăcea, când puteai să intuieşti valoarea unui om doar aruncând o privire în biblioteca lui. Dar poate că obiecte ca e-readerele salvează, în egală măsură această lume. Şi poate că atunci când cărţile vor înceta să mai fie „cărămizi” de cărat prin genţi sau obiecte de colectat praful, cum sunt percepute de marea majoritate a oamenilor, literatura îşi va reintra în drepturi, şi vom surprinde mai mulţi oameni citind.

Eu una aştept cu nerăbdare deznodământul.

10 Comments

  • Runia

    Si eu ma gandesc de multa vreme sa-mi iau unul, asa cum ai zis, e mult mai practic. Eu imi duc mereu cu mine o carte in geanta, cea pe care o citesc la momentul respectiv. Dar, de exemplu, cand am citit Duma Key a lui King, care e ca o biblie si cantareste peste un kg, m-am aflat in imposibilitate de a o cara cu mine peste tot. 🙂 Plus cartile de specialitate de medicina, pe care nu mi le-am permis si in varianta tiparita. Eu cred ca voi alege unul cu e-ink, e mai usor de citit, ma gandesc.

    • Izabela

      @Runia Pe mine ma incearca un sentiment de frustrare ori de cate ori intru pe Scribd si dau de cel putin vreo 20 de carti pe care le-asi putea citi, chiar si original, daca le-as putea avea mai la indemana.
      Despre e-ink nu am auzit prea multe, dar ma documentez 😛

  • Runia

    Din cate am inteles, cu e-ink scrisul apare foarte asemanator cu cel din carte. Nu ar obosi asa de repede ochii, deci, mai sanatos. Evident, si mai scump. 😛

  • dam167

    Articolul e incomplet pentru că face referiri doar la beletristică. Există cărţi de care ai nevoie atunci când lucrezi şi poate fi nevoie să le iei cu tine, pentru alte motive decât cititul în parc. Poate cartea să aibă suflet, dar aici e vorba de unel nevoi pe care tehnologia le satisface. Despre asta e vorba de fapt, alături de preţul redus al publicaţiilor şi accesibilitate. E ok şi eşti îndreptăţită în schimb să refuzi lucrurile astea atâta timp căt nu ai nevoie de mai mult, dar nu poţi trage concluzii folosind doar argumentele care îţi convin.
    Acum o întrebare (la care chiar sper să răspunzi): De ce ai vrea să vezi mai mulţi oameni citind?
    Ţin să-ţi amintesc că acum 20 se citea mult mai puţin ca acum (citi în general, nu neapărat beletristică).

    • Izabela

      @Dam167 Nu contest faptul că, privit din această perspectivă, articolul este incomplet. În altă ordine de idei, argumentele enumerate se pot plia în egală măsură şi pe cărţile de specialitate. Fie că vorbim de beletristică, fie că ne referim la alt gen de publicaţii, marele avantaj al cărţii în format tipărit rămâne acela că îţi oferă o experienţă care depăşeşte cu mult limitele conţinutului.
      Mi-aţi imputat că folosesc argumentele care îmi convin. Omiteți faptul că, în general, o idee/poziţie este rezultatul argumentelor, nu invers. Bineînţeles că m-am raportat la cazul meu, deoarece este singurul despre care pot vorbi în cunoştinţă de cauză. Nu am pretenţii de obiectivitate, oricine este liber să îşi exprime propria opinie, formată în baza propriilor experiențe. Dacă se ajunge la un consens, cu atât mai bine. Oricum, schimbul de păreri, chiar şi contradictorii, nu poate fi decât benefic.
      Referitor la întrebarea dumneavoastră, da, se citeşte mai mult, dar nu suficient. Potenţialul de autodezvoltare pe care o carte îl oferă este, în continuare, subapreciat, şi este păcat. Puţine sunt lucrurile care transformă un om atât de mult ca lectura. Din acest punct de vedere, toţi cei care văd în cărţi obiecte inutile au enorm de pierdut, şi e păcat.
      Nu în ultimul rând intervine dorinţa, copilărească poate, de a-ţi împărtăşi pasiunea cu cât mai mulţi oameni, dacă se poate cu toţi.

  • Sagy,

    Aş vrea să văd mai mulţi oameni citind să nu fiu eu singurul pe care o face şi alţii să se holbeze la mine ca la un ciudat. Acesta ar fi un răspuns exagerat puţin.. prin activitatea mea, călătoresc mult. În genere prefer mijloacele de transport în comun, şi normal că nu doresc să mă plictisesc. Ca să nu mă plictisesc, citesc.
    Când mă plimbam prin târguşor şi aveam o carte clasică, nu erau probleme… când am început să folosesc un Pokket PC, co-pasagerii se uitau chiorâş… Mă rog, mă credeau “şmecher”.

    Dacă ar fi citit mai mult, probabil ar fi fost mai despuiaţi la minte, cititul te educă, te cultivă. Problema noastră a românilor, e faptul că de cele mai multe ori considerăm că procesul educaţional se termină în şcoală… dar asta e o altă discuţie.

    Pentru mine nu este împărtăşirea pasiunii, prefer să citesc singur, ci faptul că a citi, adică a te informa, crează eventual un interlocuitor elevat.

    Am uitat ce am vrut să spun.. .o să revin când voi formula ideile

  • Dna Nartica aka Mos Catalina

    Asa cum nu pot scrie pe o tastatura cum pot scrie cu stiloul pe hartie (si aici nu ma refer la mecanismul fizic) nu pot recepta un text citit format electronic ca si pe cel dintr-o carte din hartie si carton. Din nou, nu ma refer la insusiri fizice legate de miros si atingere. Dincolo de acestea, atitudinea noastra se modifica in fata lumii virtuale si in fata modului cu care scriem, citim din mosi stramosi. Noi inca ne-am nascut cu hartia si cu spiritul ei, nu contest ca poate alte generatii se vor naste direct intr-o lume virtuala si pentru ei nu se va mai pune problema. Dar intrevad si posibiltatea ca niciodata fiinta umana sa nu scape de senzatia de stranietate in fata virtualului electronic.

Leave a Reply to Dna Nartica aka Mos Catalina Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.