Uncategorized

A confederate girl’s diary-Sarah Morgan

Am citit „A confederate girl’s diary” în timp ce îmi pregăteam lucrarea de atestat despre Vechiul Sud. Încercam astfel să redescopăr acea lume plină de farmec descrisă de Margaret Mitchell în “Pe aripile vântului”.

Îmi este greu să spun dacă „A confederate girl’s diary” mi-a confirmat sau nu această imagine. Prefer să mă limitez la a spune că scrierea a adus lumină în colţuri de umbră. Fiind în esenţă un jurnal şi nicidecum producţia unei scriitoare interesată să sublinieze ineditul, „A confederate girl’s diary” ne introduce într-o lume în care teama şi lipsurile au devenit rutină. O lume care se încăpăţânează să existe, în ciuda privaţiunilor şi a unui viitor incert.

Iniţial mi-a fost greu să cred că jurnalul aparţinea unei fete doar puţin mai tânără decât mine. Abia mai târziu am înţeles că profunzimea şi un relativ simţ al obiectivităţii nu sunt atât produsul timpului cât al situaţiilor limită. Şi ce experienţă, dacă nu un război civil pot influenţa atât de dramatic simţul proporţiilor la o tânără? Spre deosebire de restul tinerelor de vârsta ei, Sarah Morgan nu este o fanatică. Iubeşte “Cauza” însă nu este întru totul capabilă să i se abandoneze. Pentru Sarah, securitatea va conta mereu mai mult decât orice ideal grandios.

Obligată să fugă cu familia ei din oraş în oraş, obligată să îşi vadă toată averea distrusă de Yankei, Sarah găseşte totuşi, în mijlocul grijilor, puterea de a se bucura de micile plăceri ale vieţii. Dar mai mult, ea are curajul de a evolua pe coordonate diferite de cele ale lumii din care provine. Spre deosebire de mii de sudişti care, din fanatism sau ignoranţă vor înfrunta privaţiunile pe care ultimii ani de război le aduc, Sarah, împreună cu familia ei, aleg să fugă, să înceapă o nouă viaţă în New Orleans.

Fără a-şi nega originile, fără a avea pretenţia de a face parte dintr-o societate pe care până de curând o blamaseră, Sarah şi familia ei încercă, totuşi, să îşi ducă mai departe viaţa. Dar încercarea eşuează. Căci, deşi au fugit din Sud, ei nu au putut să fugă şi de destinul comun al sudiştilor, un destin aflat sub semnul scrisorilor aducătoare de moarte.

„A confederate girl’s diary” nu este neapărat o carte uşoară. Nefiind o operă literară ci doar un jurnal ulterior tipărit, ea îi va lipsi pe cititori de deliciul unor metafore sau de cursivitatea unui stil format în timp. Dar cei pentru care informaţia valorează mai mult decât forma, acestă carte se va dovedi un minunat ghid într-o lume dusă pe aripile vântului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.