De citit,  Literatura nord-americana

Căsătorie de amatori – Anne Tyler

Deseori, în maratonul meu lecturistic, îmi place să îmi acord pauze. Atunci las la o parte toţi scriitori „de referinţă”, toate „capodoperele” şi aleg o carte care ştiu din start că mă va relaxa. Cu oameni simpli şi fapte banale, cu drame mărunte şi familiare. O carte care îmi evocă realitatea aşa cum e ea, fără exagerări, fără metafore.

„Căsătorie de amatori” se integrează perfect în categoria descrisă de mai sus. E o carte simplă, iar această simplitate o face incredibil de frumoasă. Are în centrul ei povestea unei familii. „Toţi vecinii ştiau să-ţi spună cum se cunoscuseră Michael si Pauline.” Într-o bacănie, în timpul războiului. Ea frumoasă. exuberantă, plină de viaţă. El un polonez timid, ajutor în magazinul mamei sale. El se îndrăgosteşe de ea din prima clipă. Se înrolează pentru a o impresiona, este rănit, se întoarce, o cere în căsătorie. Ea acceptă, mai mult din mândrie. Un soldat întors de pe front, care îşi aruncă cârjele pentru a o lua în braţe flatează orice femeie.

Din acest punct, căsnicia lor urmează o traiectorie previzibilă. Copiii apar prea repede, conflictele se fac simţite tot mai des. Asemeni unei păsări închise în colivie, Pauline tânjeşte după lucruri complet nefamiliare lui Michael: romantism, o viaţă dinamică, departe de locuinţa aceea înghesuită de deasupra băcăniei. Michael pe de altă parte caută cu orice preţ echilibrul. Acest lucru îl face un afacerist acceptabil, dar nicidecum soţul perfect. Mai mult la insistenţele lui Pauline, cei cinci (cuplul, soacra şi copiii) se mută într-un carter modern din suburbii. Copiii cresc … În timp de George şi Karen devin nişte adolescenţi liniştiţi, puţin stânjeniţi de certurile permanente din familie, Lindy pare decisă să se revolte. Sfidează tot, de la şcoala până la familie şi societate. Apoi, într-o zi fuge de acasă. Ani mai târziu, Michael şi Pauline călătoresc pe urmele fetei, pentru a-l aduce acasă pe nepotul lor, Pagan. Lindy în schimb, devenită între timp o femeie dependentă de droguri, refuză în continuare orice contact cu familia.

Apariţia lui Pagan nu schimbă raporturile dintre Pauline şi Michael. În căsnicia lor, momentele de mare pasiune alternează cu certuri dure. La aniversarea a 30 de ani de căsnicie, Michael face pasul decisiv: privind în urmă, constată că nu mai are niciun motiv să rămână şi divorţează. Îşi găseşte o femeie asemănătoare lui şi se recăsătoreşte. Dacă această decizie îl face fericit, e greu de spus. Michael găseşte echilibrul, dar pierde un lucru pe care nici el nu ştie să îl definească. Viaţa îşi urmează cursul. George, Karen, Pagan devin adulţi, îşi întemeiază propriile familii. Pauline moare în mod stupid.  Lindy revine după 15 ani de absenţă. Michael îmbătrâneşte demn, alături de Anne, soţia sa. Şi poate sub efectul bătrâneţii, se nasc regrete. Finalul romanului este o alunecare treptată în „ceea ce ar fi putut fi”, o lecţie spusă fără ostentaţie, care ne demonstrează că uneori o greşeală dusă la bun final este mai bună decât o decizie luată prea târziu.

3 Comments

  • Dli

    Sincer e prima data cand aud de Casatorie de amatori, dar m-ai cam facut curios cu acest articol 😀 sper sa o fac rost zilele urmatoare, o zi buna!

  • Poveştile Mele

    Ce placere sa (re)descopar aceasta carte pe blogul tau!
    Am citit-o de ceva timp si imi amintesc cu drag de ea.
    Eu intotdeauna (cu mici exceptii, bineinteles) citesc ceva ce intuiesc ca imi va ajunge la suflet. Nu are importanta ca e „capodopera” ori ceva despre care vorbeste toata lumea.
    Casatorie de amatori pune ceva probleme/intrebari, nu are toate „simptomele” unei carti usoare.
    Ioana

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.