Lume de umbre …

… de blogging. Un an greu, în care nu de puţine ori am cochetat cu ideea de a o lăsa baltă de tot. Devine frustrant, la un moment dat: atâtea idei de pus în practică, atâtea cărţi de citit şi atât de puţin timp. Nu am găsit însă niciodată forţa necesară de a renunţa de tot.

Acum doi ani credeam că a citi înseamnă totul. Asemeni lui Ruth din „Never let me go” mă socoteam fericită dacă puteam să prezint rezumatul unei cărţi, fără să încerc măcar să formulez impresii personale.  „Lume de umbre…” mi-a schimbat puţin perspectiva. Cărţile au devenit pentru mine mai mult decât o evadare de moment; au devenit lumi care se cereau explorate şi înţelese.

În paralel, „Lume de umbre…” mi-a oferit cheia spre dialogul cu alţi cititori. Am cunoscut oameni minunaţi, am descoperit bucuria pasiunii împărtăşite. Este, cred, cel mai mare dar pe care mi l-a făcut blogul până în acest moment,  faptul că s-a dovedit o platformă de interacţiune cu alţi iubitori de lectură.

Revenind la partea de schimbări, puţine câte au fost, ele nu s-ar fi putut realiza fără ajutor din afară. Mă refer cu precădere la echipa de la www.blogway.ro , care la începutul acestui an mi-a oferit hosting gratuit şi m-a ajutat enorm la partea tehnică, cât şi la prietenii de la www.anticariatultau.ro care de două luni încoace îmi asigură doza zilnică de lectură.

Mulţumiri speciale îi revin şi lui Mircea Popescu pentru ajutorul dat în promovarea blogului, cât şi tuturor cititorilor, pentru comentarii şi feed-back.

Pentru anul care vine, îmi propun două lucruri: primul ar fi să revin la ritmul de scris din vremurile de glorie, iar al doilea, să pun în sfârşit în aplicare măcar o parte din  schimbările pe care mi le-am propus pentru blog. Până atunci însă, vă urez la toţi lectură plăcută…

Aşa cum vă spuneam, vineri a avut loc cea de-a doua ediţie de Lecturi Urbane Timişoara.  Am ajuns acolo “înarmată” cu “Abatorul cinci” al lui Kurt Vonnegut şi cu multă poftă de lectură (care mi-a fost tăiată destul de abrupt de o carte slabă, dar despre asta, în altă postare). M-am bucurat să descopăr pe lângă feţele cunoscute (Cristina, Tomata, Richie, Dan, Nebulosa ) şi o mulţime de oameni noi care au decis să ni se alăture întru lectură. Şi, dacă la ediţia precedentă Andrei Denis a făcut senzaţie, de data asta a fost timpul  unei alte perechi să ne încânte: o mamă şi un copil de vreo cinci ani, care ne-au urmat o bună parte din traseu, mama citindu-i micuţului dintr-o carte. Îmi place să cred că scena a inspirat călătorii din tramvai. Copiii au parte de prea puţină lectură în zilele noastre.  Ajung la vârsta cititului complet debusolaţi, incapabili să aprecieze cărţile şi să li se dedice. Această mamă a făcut diferenţa şi a făcut-o în mod public. Bravo!

Spre deosebire de prima ediţie, Lecturi Urbane #2 nu s-a desfăşurat într-un spaţiu deschis, ci în tramvaiul 4.  Idee inspirată, zic eu. Nu numai că  prin mijloacele de transport în comun se perindă o bună parte din populaţia Timişoarei, dar deplasările dintr-un loc în altul nasc şi cei mai mulţi “timpi morţi” care pot fi umpluţi cu succes de o carte bună.  E drept, căldura ne-a făcut figura şi, timp de o oră cât a durat manifestaţia, am avut parte de saună cât pentru un an întreg. Dar un cititor adevărat nu se lasă intimidat de puţin soare. Ne-am luat voiniceşte cărţile în braţe şi ne-am cufundat în lectură. Reacţiile din partea călătorilor nu s-au lăsat aşteptate: priviri furişe aruncate cărţilor, întrebări, comentarii de tot felul. Câţiva şi-au luat imediat în primire cărţile dăruite de organizatori, alăturându-se, timp de câteva clipe, participanţilor la eveniment. Nici conversaţiile pe temă nu au întârziat să apară. Şi, dacă de la ediţia precedentă  am plecat decisă să aprofundez clasicii englezi, de data aceasta Tomata m-a convins să citesc “Climate” a lui Andre Maurois.

Lecturi Urbane s-a dovedit, din nou, un eveniment reuşit. Organizatorii au făcut o treabă excelentă, reuşind să strângă nu mai puţin de 200 de cărţi care au fost dăruite mai apoi călătorilor. Aştept cu nerăbdare ediţia următoare, care va avea loc în septembrie (întâlnirea din august pică, pe motiv de concedii, căldură, şi alte cele).