Uncategorized

Golful francezului-Daphne du Maurier

M-am apucat cu destul de puţin entuziasm de „Golful francezului” , având încă proaspătă în memorie dezamăgirea provocată de „Casa de pe ţărm”. Un rezumat citit în grabă nu pleda nici el în favoarea romanului: povestea de dragoste devenită şablon, dintre un pirat şi o femeie din înalta societate.
Apoi am început să citesc romanul, şi toate prejudecăţile s-au evaporat. M-am pierdut în povestea Donei, am savurat-o fără să o percep o clipă ca fiind excesiv de romanţioasă. La un moment dat, am încetat s-o mai văd ca o poveste de iubire. Mai mult decât dragostea, dorinţa de libertate este sentimentul care defineşte personajele, şi prin intermediul lor, cartea.
Sătulă de superficilitatea vieţii din Londra, Dona St. Columb decide să se retragă împreună cu copiii ei la Navron. Plecând, Dona nu se ascunde doar de o lume care o dezgustă, ci şi de propriul soţ, un om care, fără a avea vreun defect prea pronunţat, este totuşi complet lipsit de aspiraţii şi subtilitate.
Însă Navron-ul pe care tânăra femeia îl găseşte se diferenţiază substanţial de reşedinţa vizitată cu ani în urmă: neîngrijit, populat de un singur servitor, Navron este iniţial expresia supremă a părăsirii.
Abia sosită, Dona face o descoperire ciudată: în noptiera propriului dormitor se află o un volum de versuri şi o cutie de tutun. Toate indică faptul că un barbat a trăit acolo, însă William, servitorul, neagă tot.
Contrar aşteptărilor, tânăra femeie se împacă de minune cu autoimpusa izolare. Timp de săptămâni, ea trăieşte o viaţă fermecătoare prin lipsa de restricţii şi nici chiar zvonurile despre o bandă de piraţi nu par să o tulbure. Asta până când, într-una din plimbările ei singuratice, Dona se trezeşte prizoniera piraţilor. În aceste circumstanţe ciudate, ea îl întâlneşte pe căpitanul francez Jean-Benoit Aubery, conducătorul bandei. Departe de a se încadra în tiparul obişnuit al piratului barbar şi însetat de violenţă, francezul se dovedeşte mai degrabă poetic, plin de calităţi. Fără a exprima acest lucru în cuvinte, el înţelege perfect situaţia Donei. Tânăra este eliberată, nu înainte de a fi trecută pe lista echipajului, cu funcţia de băiat de serviciu.
Pe măsură ce timpul trece, între Dona şi Aubery se naşte o poveste de dragoste. Cu ajutorul lui William, Lady St. Columb devine, în ascuns, membru al bandei de piraţi şi chiar participă la o expediţie a acestora. Idila riscă să ia sfârşit în clipa în care soţul Donei apare la Navron. La scurt timp după aceea, francezul este prins.
În aceste circumstanţe, Dona îşi asumă un risc enorm şi devine, pentru ultima dată, „băiatul de serviciu”. Printr-un şiretlic, ea îl eliberează pe francez. Cei doi petrec o ultimă noapte în aşteptarea vaporului, iar în zori, visul se destramă. Romantici, dar realişti în acelaşi timp, ei acceptă că iubirea lor nu e sortită să se materializeze. Înfruntă despărţitea trişti, dar încrezători în puterea vindecătoare a timpului:
„E o casă în Bretania, spuse francezul, unde a trăit odată un bărbat pe nume Jean-Benoit Aubery. Poate că se va întoarce din nou acolo şi va îmbrăca pereţii goi din podea până în tavan cu desene de păsări şi portrete ale băiatului de serviciu. Însă cu trecerea anilor, portretele acestea se vor estompa şi nu se vor mai desluşi”
„Golful francezului” mi-a lăsat o senzaţie de gol în suflet. Este o carte care are darul de a frânge iluzii. Nu toate marile iubiri sunt sortite să se împlinească, şi nu toate idealurile triumfă în faţa rutinei. Totuşi, Dona nu este un personaj înfrânt, ci se consideră, în felul ei, o câştigătoare, tocmai pentru că, o perioadă scurtă de timp, a reuşit să îşi reinventeze propriul statut, să fie fericită în afara normelor. În anii monotoni care vor urma, ea va avea mereu amintirile drept tovarăşi. Amintirile, şi certitudinea faptului că undeva, într-un timp în afara timpului, o tânără şi un pirat stau îmbrăţişaţi în faţa focului.

3 Comments

  • Adrian

    O carte superba, o recomand tuturor. In cazul meu mi-a placut foarte mult si datorita faptului ca am trait o poveste de iubire asemanatoare… Numai bine!

  • Alina Gabriela

    Buna,
    “Golful francezului” este romanul meu preferat. Poate unul din principalele motive fiind faptul ca ma atrag povestile cu pirati, pe mare, liberi. Unde apare si prietenia si iubire, apare o poveste ce ma face sa devorez o carte.

    Asadar, ce carte cu pirati imi mai recomanzi? Nu am preferinte legate de autor, an. Doar sa aiba ca personaj/e princilal/e pitat/i.

    Astept cu nerabdare raspunsul!
    Multumesc!

    Zi frumoasa!

    • admin

      Buna,
      N-a durat decat jumatate de an sa-ti raspund, sper ca a fost suficient de repede :)). Scuze, intru destul de rar aici in ultima vreme. Din pacate n-am mai gasit nimic similar pana acum, tot cu pirati mai e “Comoara din insula” dar nu m-a incantat.

Leave a Reply to Adrian Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.