Literatura romana,  Mai bine nu

Melania şi misterul din parc- Rodica Ojog-Braşoveanu

În sfârşit, după mult timp, am reuşit să găsesc o carte de Rodica Ojog-Braşoveanu. Faima de care scriitoarea se bucură, unele surse numind-o chiar „Agatha Christie a României” , era în măsură să-mi trezească interesul. Totuşi, am rămas sceptică. În cazul romanelor poliţiste, puţini scriitori reuşesc să depăşească nivelul de amatorism. Literatura abundă de romane cu final previzibil. Puţine sunt cărţile care declanşează un „război al neuronilor”, unde orice acţiune îşi pune amprenta asupra proceselor cerebrale ale cititorului, făcându-l stăpân al dorinţei de a raţiona, de a pune cap la cap evenimente.

În acest context, „Melania şi misterul din parc” a reprezentat o dublă surpriză. În primul rând, însuşi faptul de a găsi un roman poliţist bun, între zeci de cărţi proaste, e un eveniment. Dar să descoperi că acest roman aparţine unei scriitoare de origine română este aproape un şoc. Nu intenţionez ca, prin această remarcă să minimalizez valoarea literaturii autohtone, totuşi, discrepanţa între creaţiile literare româneşti şi cele ale altor ţări este evidentă.

Romanul în sine nu justifică o comparaţie cu scrierile Agathei Christie, deosebirile fiind puternice. Căci, deşi apare motivul bătrânei-detectiv (în care un cititor cu imaginaţie ar putea vedea o Miss Marple a României) desfăşurarea acţiunii nu se încadrează în tiparele cunoscute.

Totul porneşte de la un furt cel puţin neobişnuit: peste noapte, bustul unui medic, aflat într-un părculeţ, dispare. Fapt îngrijorător, ţinând cont că bustul îndeplinise rolul de „cutie poştală” pentru o grupare de spioni. Situaţia devine şi mai ciudată când, zile mai târziu, soclul pe care era aşezat bustul dispare şi el. Dar care este rolul Melaniei în această poveste? De ce i-a minţit pe poliţişti, afirmând că statuia reprezenta un unchi de-al ei? Şi ce rol are bătrânul scheletic ivit la fereastra unei case în stil gotic, situată lângă satuie?

Un roman admirabil scris, în care replicile pline de umor se împletesc cu o poveste care rămâne, până aproape de final, de neînţeles.

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.