Uncategorized

Moartea semnează indescifrabil-Rodica Ojog-Braşoveanu

Aşa cum am promis, încerc să mă ţin de recenzii. Printre alergături, adaptări şi alte cele, am reuşit să citesc încă unul din romanele faimoase ale Rodicăi Ojog-Braşoveanu, respectiv „Moartea semnează indescifrabil”. Ce am remarcat în primul rând a fost o uşoară schimbare de stil: făptaşul este cunoscut încă de pe la mijlocul romanului de către poliţişti, atât că, „din greşeală”, autoarea omite să ne dezvăluie numele acestuia până spre final. Efectul este remarcabil, suspansul creşte cu fiecare pagină.
Cine trăieşte cu impresia că în timpul lor liber poliţiştii sunt mai puţin solicitaţi, nu l-a cunoscut încă pe Ştefan Anghel. Ca orice om doritor de odihnă, căpitanul îşi petrece concediul la munte. Însă aerul proaspăt se dovedeşte mai puţin prielnic altor călători. În plin proces de relaxare, personajul se trezeşte cu o misivă anonimă, care anunţă un asasinat. Ipoteza unei glume proaste cade cel mai târziu atunci când unul dintre oaspeţii cabanei, Ionescu, scapă cu greu de la o moarte prin înec. De aici, scenariul tipic îşi urmează cursul: liniile de telefon sunt tăiate de o mână străină şi din cauza unei ploi toate drumurile de acces sunt blocate. Ştefan Anghel se trezeşte baricadat alături de un cabanier (o veche „cunoştinţă” a poliţiştilor”) şi un grup de străini. Unul dintre acei oameni este un criminal, dar cine?
Investigaţia se dovedeşte deosebit de dureroasă pentru căpitan, care nu scapă fără câteva lovituri în cap. Apelând la un tertip, personajul reuşeşte în cele din urmă să-l identifice pe autorul anonimei, însă înainte de asta Ionescu este ucis. Puţin mai târziu, un al doilea oaspete se sinucide. În scurta notiţă, el revendică crima şi se declară învins în jocul cu căpitanul. Însă Ştefan Anghel este prea puţin convins de acestă mărturisire ad-hoc. Ar putea să dea în vileag adevăratul făptaş, însă îi lipseşte un lucru esenţial: motivaţia acestuia.
Din acest punct, acţiunea se mută în Bucureşti. Aparent cazul este încheiat, în realitate însă, poliţiştii rămân în alertă. Dovezile se înmulţesc pe măsură ce noi martori apar. Însă adevărul costă. O confruntare finală dintre Ştefan Anghel şi criminal are loc pe acoperişul unui tren.
Nu pot să nu remarc (din nou) faptul că Rodica Ojog-Braşoveanu este o maestră nu numai a romanului poliţist, dar şi a epilogurilor. Finalurile ei au ceva dintr-un condiment bun, care pune în valoare o mâncare minuţios preparată. Romanele ar fi incomplete fără acea revenire la rutină, fără acele cuvinte ironice sau calde, care transformă orice întâmplare, oricât de spectaculoasă, într-o parte integrantă a cotidianului. Pot să moară oameni, pot să aibă loc drame, nu contează. Cândva, peste ani sau luni, lumea uită, iar viaţa îşi recapătă vechile ei contururi .

7 Comments

  • adrianan

    Buna Izzy! Subscriu ca de obicei la tot ce scrii despre cartile rodicai Ojog Brasoveanu 🙂 . Si mie mi-a placut cartea asta si imbinarea ei cu un pic de istorie. Mi-a placut si povestea din trecut, privind inchisoarea subterana si umanitatea care ramane in oameni si in cele mai grele momente.

  • ralukpsk

    Nu am citit cartea dar la fel ca Agatha Christie si Brasoveanu ma obliga sa i le citesc din scoarta in scoarta. Am citit insa "Necunoscuta din congelator", "Grasa si proasta", "Cianura pentru un suras" si continuarea "Buna seara,Melania". Splendid!

  • Andrei Spatarelu

    “Ce am remarcat în primul rând a fost o uşoară schimbare de stil:….”
    Acesta este primul roman al autoarei. Stilul inca nu era format. Ce am remarcat in cele 23 de romane ale ei citite de mine este accentuarea “amaraciunii” si a atmosferei “inconfortabile” pe masura trecerii anilor.

    • Izabela

      Toată această “accentuare a amărăciunii” la care te referi, merge mână în mână cu un sentiment de regret la adresa anilor trecuţi. În aproape fiecare roman apare câte un element care evocă frumuseţea perioadei interbelice: o casă, câteva obiecte, chiar vestimentaţia unor personaje aminteşte de acei ani. Parcă prin contrast, prezentul apare mult mai violent, mai lipsit de strălucire autentică.

  • andreea iulia toma

    am descoperit de curand cartile acestei minunate scriitoare.un stil aparte, savuros, care te face sa nu mai lasi cartea deoparte(la mine vorba vine carte, caci le citesc la laptop, urmeaza sa imi parvina curand si doua carti). as vrea sa le citesc pe toate.

    • Izabela

      @Andreea Iulia. Ma bucur mult ca iti place. La Nemira gasesti cam toate cartile scriitorarei, si sunt undeva la 10 lei bucata. In cel mai rau caz, ramane varianta cu Scribd …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.