De citit,  Literatura britanica,  Roman politist

Muncile lui Hercule … moderne –Agatha Christie

Încă un roman de excepţie, marca Agatha Christie.

Ajuns la o vârstă înaintată, Hercule Poirot plănuieşte o spectaculoasă retragere din profesiunea de detectiv. Citind despre adevăratul Hercule, micul belgian constată cu destulă satisfacţie că, schimbările în societate au dus la o inversare de valori: dacă în trecut valoarea unui om se măsura exclusiv prin forţă fizică, în prezent munca intelectuală este mult mai apreciată.

Este motivul pentru care detectivul decide să imite cele 12 sarcini ale lui Hercule. Prin urmare, el hotărăşte să mai accepte doar 12 cazuri, care să se asemene, într-un fel sau altul, cu muncile eroului din mitologia greacă.

Alegerea se dovedeşte dificilă şi astfel cele 12 cazuri în poartă pe Poirot în cele mai diferite locuri ale Europei, de la o staţiune montană din Elveţia, până la un cimitir din Italia şi un pension de fete din Franţa.

Romanul ne dezvăluie un personaj uşor diferit de cel cu care ne-am obişnuit. Micul belgian trece cu vederea fraudele unui doamne de companie, riscă să compromită o doamnă din înalta societate înscenându-i un adulter, închide gura unui întreg sat şi sfârşeşte prin a-l trimite pe Cerber înapoi în Infern. De asemnea, este pentru prima dată când în surprindem pe Poirot în postura de erou romantic, cu ruj pe mustăţi , trimiţând trandafiri roşii unei doamne. Poirot este umanizat, fără a-şi perde însă nicio clipă calităţile înnăscute de detectiv şi de fin cunoscător a psihologiei umane.

„Muncile lui Hercule … moderne” este mai mult decât un roman poliţist, fiind în acelaşi timp o splendidă ilustrarea a talentului scriitoarei care reuşeşete să reunească, în decoruri variate, o sumedenie de tipologii umane, dovedind astfel că un fapt este rareori produsul circumstanţelor, ci al oamenilor, care, din disperare sau lăcomie , comit crime, furturi, răpiri …

3 Comments

  • Eliza Simon

    Îmi aduc aminte când am citit şi eu această carte. Din păcate nu am mai citit prea multe alte romane ale Agathei Christie. Ştiu totuşi că mi s-au părut întotdeauna foarte bine construite şi de multe ori cu un final neprevăzut. În ciuda faptului că proza poliţistă este “stigmatizată” mai ales în şcoli, Christie demonstrează că şi acest tip de naraţiune necesită măiestrie şi talent.

  • oana

    sa inteleg ca acum dupa sesiune iti iei revansa cu cititul!!!! 🙂
    pe mine nu m-a atras niciodata agatha Christie si ca urmare inca nu am citit nimic de la ea. dar cum tu tot scrii despre cartile ei m-ai facut curioasa deci o sa imi fac rost macar de o cartea de-a ei vara asta!!!!!

    • Izabela

      Pff… chiar sper sa imi iau revansa, doar ca dupa sesiune am dat de job x(. Nu am de gand sa las blogul in “coada de peste”, cel mai tarziu saptamana viitoare vreau sa revin ritmul de scris din trecut, sper sa-mi iasa.
      Abia astept sa vad cum o sa ti se para Christie, eu una sunt obsedata de ea 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.