Uncategorized

Năvala apelor- Evgheni Zamiatin

De ceva vreme îmi tot doream să citesc „Noi”, romanul care l-a consacrat  pe Zamiatin. Am făcut ce-am făcut şi, până să mă apuc de „Noi”, am dat de „Năvala apelor”. O decizie inspirată, după cum s-a dovedit.

„Năvala apelor” este un roman simplu. Acţiunea lui poate fi rezumată în câteva rânduri. Ceea ce transformă cartea într-una deosebită, este modul în care situaţia este redată. Zamiatin se dovedeşte un fin psiholog, iar personajele pe care le construieşte remarcabile. Oamenii cuvântează prin tăcere. Zbuciumul lor se exprimă în gesturi, gânduri, dar niciodată în vorbe.

Relaţia dintre Sofia şi Trofim Ivanîci se încadrează în limitele normalului până când între cei doi se conturează tot mai intens … o lipsă. În căsnicia celor doi nu există copii, iar toate încercările de a schimba situaţia sunt zadarnice. Apoi Sofia o cunoaşte pe Ganka, o fetiţă de doar 12 ani. Când tânăra rămâne orfană, Sofia decide, cu asentimentul soţului, să o adopte.

Dar ceea ce ar fi trebuit să fie un vis împlinit, devine curând sursă de noi tensiuni. Sofia nu îşi poate infrâna o teamă şi o vagă antipatie faţă de Ganka. Fata are ceva sfidător, iritant. Apoi Sofia îşi descoperă soţul în pat cu Ganka,  dar nu reacţionează tipic. Acceptă în schimb  un rolul de umbră în cadrul propriei familii. Ascultă noaptea gemetele celor doi, asistă la nerăbdarea amantului şi indiferenţa simulată a amantei, dar tace.

Năvala apelor distruge o vreme un dezechilibru intrat în cotidian. Refugiaţi la o vecină, Sofia şi  Trofim Ivanîci se apropie prea puţin. Împart un pat, dar nu şi o viaţă.

Cândva totul devine prea mult pentru Sofia. O altă năvală, pe plan psihologic, duce la crimă. Ganka dispare din viaţa cuplului şi nimeni nu bănuieşte nimic. Sofia rămâne însărcinată, dar remuşcările îşi fac treptat apariţia. Apele năvălesc din nou, iar numai o mărturisire poate readuce echilibrul …

„Năvala apelor” poate fi văzut ca o nou variantă a „femeii sfâşiate”. Pentru Sofia compromisul a devenit un mod de viaţă. Niciodată nu îi trece prin minte să îşi acuze soţul, cu atât mai puţin să îl părăsească. Ganka, cu moţul ei blond fluturând sfidător, este singura vinovată. Sau poate nici ea … Sofia nu analizează, doar constată.  Vede cum zi de zi existenţa îi devine tot mai insuportabilă şi găseşte un corespondent al propriilor sentimente. Năvala apelor anticipează o altă năvală, de ordin emoţional. Produce femeii eliberare şi o inspiră:

„Sofia şi-a simţit dintr-o dată inima mai uşoară, ca şi cum tocmai de aşa ceva avea nevoie – tocmai de un vânt ca ăsta, ca totul să dispară cu desăvârşire, să fie luat de ape, să se scufunde. S-a întors să-l întâmpine cu gura deschisă, vântul a intrat cu putere, şi-a simţit dinţii reci, i-a fost bine”.  

Mi-a plăcut mult „Năvala apelor”. Este o poveste simplă, uşor de citit, dar cu substanţă. Abia aştept să citesc „Noi”.

5 Comments

    • Izabela

      Cartea are aproximativ 80 de pagini, o citeşti lejer într-o oră. Nu e o întrebare tâmpită. În ultima vreme nici eu nu mă “aventurez” la cărţi cu mai mult de 250 pg, lipsa de timp îşi spune cuvântul.

  • Bia

    Am terminat-o și eu. Mie nu pot să spun că mi-a plăcut. Nu i-am găsit substanța probabil și deși sunt perfect de acord că esențele tari vin de obicei în sticluțe mici, aici prea s-au micit toate. Nimic nu mi-a părut a fi povestit sau subliniat ci doar relatat… am avut poate așteptări mari de la acest subiect.
    Vă dați seama ce ar fi scos Dostoievky din acest subiect? Cel puțin 500 de pagini :))
    Nu vreau să fiu rea, dar chiar nu o să pot zice multe despre ea când îi va veni vremea să scriu pe blog…

    • Izabela

      Hmmm, mă surprinde. E drept că Dostoievski ar fi scos mult mai mult din subiect, dar una e Dostoievski şi alta Zamiatin. La cel din urma mi-a plăcut tocmai simplitatea stilului, aparenta detaşare. Oricum, voi reveni asupra cărţii. Sunt curioasă ce impresie îmi va lăsa la a doua lectură.

  • Bia

    Normal, nu făceam o comparație între autori ci doar mai în glumă mai în serios mi-a trecut prin cap cum ar fi rezolvat altcineva acest subiect (cu potențial, ce-i drept).
    Eh… poate o să revin și eu la bătrânețe la ea, fiind scurtă nu mi-ar veni foarte greu, cu ochi de înțelept poate o voi vedea/simți altfel 🙂

Leave a Reply to Bia Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.