De citit

Nimic nou pe frontul de vest – Erich Maria Remarque

„Această carte nu vrea să fie nici act de acuzare, nici profesiune de credinţă. Reprezintă doar încercarea de a relata despre o generaţie care chiar dacă a scăpat de obuzele războiului, a fost distrusă de acesta”.

Sunt cărţi care ar trebui elogiate prin tăcere. Orice aş scrie despre „Nimic nou pe frontul de vest” nu ar fi decât o tentativă jalnică de a reda ce nu poate fi redat în cuvinte. De a pretinde că înţelegi ceea ce nu poate fi înţeles. Scriu totuşi, mai mult pentru a incita la lectură. „Nimic nou pe frontul de vest” îmbogăţeşte cititorul aproape la fel de mult pe cât îl îndurerează. Este o carte care lasă urme, care ne face să suportăm povara unui trecut care nu este al nostru, al unui război absurd, căruia nu i-am dat naştere, pe care nu l-am trăit …

Cartea în sine este destul de greu de rezumat. Câţiva tineri, abia ieşiţi de pe băncile şcolii se trezesc peste noapte în mijlocul focului primului Război Mondial . Tranziţia nu este uşoară, însă când realitatea te obligă să te transformi într-o maşină de ucis, toate pornirile adolescentine sunt refulate. Oamenii trăiesc pentru prezent şi atât. Să te gândeşti prea mult la inevitabil nu duce decât la nebunie, aşa că cel mai bine este să nu te gândeşti la nimic. Autoconservarea devine sinonim cu indiferanţa şi inconşteinţa.  Prietenia merge mână în mână cu materialismul, născând cele mai imposibile situaţii, care devin totuşi scuzabile: „Dacă Muller râvneşte la cizmele lui Kemmerich, asta nu înseamnă că-i mai puţin mâhnit decât altul care, din pricina întristării, n-ar îndrăzni să se gândească la ele. Ştie însă să facă diferenţa. Dacă cizmele i-ar putea fi de un folos lui Kemmerich, Muller ar prefera să umble desculţ pe sârmă ghimpată decât să plănuiască în ce fel să pună mâna pe ele. Aşa însă, cizmele sunt ceva ce n-are nici o legătură cu starea lui Kemmerich, pe câtă vreme lui Muller i-ar prinde foarte bine. Kemmerich o să moară, nu mai contează cine va pune mâna pe cizme. Şi atunci, de ce n-ar umbla Muller după ele?”.

Războiul scuză tot, ignoră tot, distruge tot. Naşte fiare şi inadaptaţi. Oratori de ocazie şi eroi fără voie. Răniţi şi morţi. Şi totuşi, există ceva mai rău decât viaţa în tranşee: acele permisii rare, care, atunci când vin, nu îţi aduc altceva decât mai multă amărăciune şi durere în suflet. Să te întorci acasă, purtând încă povara frontului. Să recunoşti mirosul familiar de chiftele de cartofi şi paşii surorii. Să îţi vezi mama şi să nu ai puterea să fii din nou copilul ei. Să parcurgi cu privirea cărţi şi scrisori, tot ceea ce cândva însemnat „viaţă” pentru tine şi să nu te mai regăseşti în ele. Să îţi încerci costumul şi observi că ţi-a rămas mic, asemenea întregului tău trecut. Pentru un soldat, trecutul este golit de semnificaţie, iar viitorul, fără perspective. Ceea ce îi aşteaptă pe combatanţi la încheierea războiului nu este o revenire la normalitate. Normalitatea şi-a perdut capacitatea de a atrage. Urmează doar un şir de ani lipsiţi de sens, într-o lume căreia îi lipseşte puterea de a înţelege: „Acum, suntem obosiţi, deprimaţi, secătuiţi, dezrădăcinaţi şi fără speranţă. Nu ne vom mai putea regăsi în nimic de-acum încolo. Nici nu ne vor înţelege, căci înaintea noastră avem o generaţie care a trăit, ce-i drept, împreună cu noi, anii de aici, dar care a avut înainte un cămin şi o profesie şi acum revine la ele, şi va uita războiul; iar după noi avem o generaţie, asemena nouă în trecut, dar care ne va fi străină şi ne va înlătura.”

9 Comments

  • strelnikoff

    ma fascineaza ww1.. atatea chestii mari au iesit d’acolo, bune & rele [inclusiv ww2, lol]

    din cate stiu sunt 2 romane nemtesti celebre about ww1, ambele aparute’n 20s, asta by remarque si storms of steel by ernst jünger [din care camil petrescu cita lungi fragmente in ultima noapte]. 2 viziuni opuse despre acelasi razboi, care’a fost pt unii ciuma pt altii muma 🙂

    • Izabela

      Strelnikoff, mă bucur să aud din nou de tine 🙂
      Şi pe mine mă fascinează cele două războaie mondiale, însă până recent m-am limitat la filme documentare şi cărţi pur ştiinţifice. “Nimic nou pe frontul de vest” m-a făcut să acord o mai mare importanţă romanelor scrise pe această temă. Nu am auzit de “Storms of steel” dar cred că este un roman pe care mi-ar face plăcere să-l citesc. Il pun în waiting list 😛

    • Izabela

      Aici pe blog nu :P. M-am mutat acum cateva luni. Poate rot-izzy.blogspot.com iti suna mai cunoscut. Sunt destul de sigura ca am mai “comunicat” in trecut.
      Eh, nu-i bai ca nu-i tradusa. De fapt, e mai bine. Traducatorii romani au un talent aparte de a “masacra” romanele bune. Cat timp am Scribd si ochi rezistenti, nu-mi fac probleme, citesc cam tot ce vreau la comp.

  • betino31

    Din data de 6 august (data când s-au împlinit 100 de ani de la startul bătăliei de la Mărășești) sau chiar mai devreme, din 28 iulie (data când a început războiul în 1914) am început pe blogul meu, al cărui link îl dau mai jos un serial de postări despre Primul Război Mondial și lumea care s-a schimbat odată cu el, tot felul de materiale din cărți, reviste de specialitate, filme, piese de teatru. Cartea de față este probabil cel mai celebru roman despre acest război care s-a scris vreodată. Merită citit, așa cum merită citite și romanele românești care au legătură cu acest război, cum ar fi “Ultima noapte de dragoste”, prima noapte de război, mai ales “Pădurea spânzuraților” și altele. Desigur că și filmele care s-au făcut după aceste romane merită vizionate, dar în primul rând trebuie citite operele.
    Vă felicit pentru aceste recenzii și comentarii despre cărți. Despre “Storms of Steel” nu am auzit până acum, dar pot să mai recomand “Școala Verdunului” de Arnold Zweig sau “Moartea unui erou” de Richard Aldington pe această temă.
    https://arheologiacopilariei.wordpress.com/2017/08/19/pe-frontul-de-vest-nimic-nou/

Leave a Reply to Izabela Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.