Uncategorized

O amintire de Crăciun – Truman Capote

Nu e cea mai cunoscută poveste de Crăciun, dar pentru mine, e cea mai frumoasă. Simplă, lipsită de exaltare sau sentimentalism excesiv, se potriveşte perfect cu idee mea despre Crăciun : o amintire strălucitoare, răsărind din grămada de mizerii cotidiene.
E povestea lui Buddy, un copil de numai şapte ani şi a verişoarei lui ajunsă la bătrâneţe. În ciuda diferenţei de vârstă, pe cei doi îi leagă o prietenie trainică. Sunt copilăroşi, visători şi inseparabili. Înfruntă împreună persecuţiile rudelor conservatoare şi se bucură în stil propriu de sărbătorile de Crăciun.
În fiecare an, Buddy şi verişoara lui îndeplinesc un obicei devenit ritual: coc nu mai puţin de 30 de prăjituri de fructe pentru … străini, pentru oameni pe care i-au surprins într-un moment izolat al vieţii şi i-au îndrăgit. Îşi cheltuie toţi banii strânşi de-a lungului anului pentru acest obiectiv, şi se simt fericiţi făcând-o.
Apoi urmează minunata aventură a tăierii bradului şi a împodobirii acestuia. În mijlocul sărăciei, a lipsurilor şi a tristeţii, cei doi creează, din creioane colorate şi ambalaje de bomboane, o lume de poveste. O lume în care ei singuri se regăsesc .
Dar în mijlocul unei familii lipsite de înţelegere, magia nu e făcută să dureze. Triunghiul format de Buddy, verişoara lui şi căţeluşa Queenie se frânge prea curând. „Cei care ştiu mai bine” decid că locul lui Buddy e la o şcoală militară.
Părăsind casa unde a copilărit, Buddy lasă în urmă un capitol al existenţei sale. Queenie moare, iar prăjiturile de Crăciun îşi pierd savoarea. Apoi un răvaş, anunţând moartea verişoarei. Şi în urmă rămâne doar … o amintire de Crăciun.
Poate a fost lipsit de inspiraţie să aleg o asemenea poveste într-un moment în care lumea se bucură şi încearcă să uite de tristeţe. Pe de altă parte însă,cred că orice om se regăseşte în istoria lui Truman Capote. Fiecare dintre noi poartă, adânc în inima lui, amintirea unui Crăciun ideal. O vreme când cu toţii eram tineri şi naivi, o vreme în care, în jurul mesei de Crăciun, nu vegheau atâtea scaune fără stăpân …
Vă urez tuturor sărbători fericite !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.