Prietena doamnei Maigret-Georges Simenon

Cu aproximativ doi ani în urmă, declaram cu fermitate că Simenon mi se pare un scriitor slab şi că romanele lui nu au nimic atractiv. Apoi am citit „Memoriile lui Maigret” şi am rămas cucerită. Romanul mi se părea de un realism covârşitor, genul de carte care te cucereşte prin simplitate. Am decis atunci să-i dau  nouă şansă lui Simenon, şi aşa a ajuns „Prietena doamnei Maigret” în biblioteca mea.

Am citit-o repede, şi, prevăd eu, o voi uita chiar mai repede. „Prietena doamnei Maigret” e un roman facil, uşor digerabil şi, până într-un anumit punct, chiar captivant. Totuşi, ceva îi ipseşte. Sau poate, îi prisoseşte. Romanul e prea încărcat de cotidian, transmite o atmosferă mic-burgheză care linişteşte, dar nu fascinează. Când citesc un roman poliţist sunt interesată de tipologii, de acţiune, şi nu de numărul de beri pe care îl bea Maigret pe zi. Când cotidianul îşi depăşeşte rolul de cadru, întreaga acţiune are de suferit. Ori, exact asta e problema aici.

Despre ce e vorba? De când merge la dentist, doamna Maigret, soţia cunoscutului inspector, şi-a format obiceiul de a aştepta în parc, alături de o mamă şi un copil. Dar într-o zi, acest obicei îi aduce o mică neplăcere: mama o roagă să aibă de grijă de copil pentru câteva clipe, apoi dispare. Se reîntoarce abia peste câteva ore şi, fără a se scuza sau a da vreo explicaţie, îşi ia fiul şi pleacă.

Evenimentul îi dă de gândit doamne Maigret, însă, incapabilă să acţioneze în vreun fel, ea se mulţumeşte să îi istorisească soţului ei păţania.

În paralel, inspectorul Maigret este prins într-un caz dificil. Un legător de cărţi este acuzat că ar fi ars în soba casei sale un om.  Toate dovezile par a confirma vinovăţia personajului: în cenuşa din sobă s-au găsit doi dinţi, iar, din spusele vecinilor, soba arsese toată noaptea. Totuşi, Steuvles, acuzatul, nu se pliază pe profilul unui criminal; este un om liniştit, cultivat, de care nimeni nu s-a plâns niciodată.

Ca pentru a complica lucrurile, în scenă apare şi Liotard, un avoacat dornic de afirmare. Devine apărătorul lui Steuvles şi inamicul lui Maigret. Liotard contestă metodele inspectorului, catalogându-le drept învechite.

Apoi noi indicii apar şi curând Maigret constată că între păţania soţiei sale şi crima pe care o investighează există o legătură. Liotard nu scapă prilejul şi îl acuză pe inspector că ar fi înscenat totul, din dorinţa de a-şi face reclamă. Prins în „războiul” cu Liotard, Maigret găseşte totuşi ocazia să facă nişte conexiuni interesante. În cercetările lui îl ajută … doamna Maigret. Da, bătrâna blândă şi puţin grăsuţă se dovedeşte un investigator excelent când vine vorba de lucruri pe care, un bărbat, în general, le trece cu vederea.

Fără a mă da pe spate, „Prietena doamnei Maigret” s-a dovedit, totuşi, un roman drăguţ, numai bun pentru week-end. Rămân însă la convingerea să Georges Simenon şi-a ratat genul. Redă cu uşurinţă cotidianul, oamenii, mediul în care aceştia evoluează, însă eşuează lamentabil când vine vorba să construiască acţiunea. Păcat…

IzabelaR Written by:

22 Comments

  1. April 7, 2011
    Reply

    Prietena doamnei Maigret-Georges Simenon – Lume de umbre —…

    “Cu aproximativ doi ani în urmă, declaram cu fermitate că Simenon mi se pare un scriitor slab şi că romanele lui nu au nimic atractiv. Apoi am citit […]”…

  2. April 9, 2011
    Reply

    Buna! Ma bucur ca te-am gasit 😛
    Si eu am inceput recent un blog despre carti (3 domenii – literatura, fashion si calatorii, adica cele 3 mari pasiuni ale mele) si oricat am cautat alte bloguri de gen pe care sa le urmaresc, am gasit destule, nu insa pe gustul meu. Ma bucur, dei, ca te-am gasit 🙂
    Mi-ai facut pofta sa citesc cartea aceasta a lui Georges Simenon. Am citit de el „Pisica” si „Casa de pe canal” si am avut acelasi feeling cumva… prea simplu, prea ancorat in cotidian, cand am inchis cartea m-am intrebat „pentru ce naiba i-a trebuit lu asta sa se apuce de scris?!”. Dar parca dupa ceva timp de rumegat am inceput sa gasesc niste intelesuri si nu mi s-a mai parut asa de rau 🙂 Cred ca voi scrie si eu un post curand despre asta…
    Cu siguranta o voi citi si pe cea recenzata de tine!

    • Izabela
      April 18, 2012
      Reply

      @Rox Multumesc de aprecieri. Imi cer scuze ca iti aprob abia acum comentariul, dupa cum probabil ai observat blogul meu a cam fost lasat in paragina o vreme si sunt in plin proces de reorganizare. Da-mi de stire cand termini de citit cartea.

  3. Gabor Timeea
    August 19, 2011
    Reply

    Este interesant de citit “Moarte cu Dobanda”, sau “Legende Urbane;Saga lui Mathias Coback”, volume care se vand subteran la noi, si fac parte din

    “noul val” de romane politiste ce reprezinta o serioasa concurenta pt anumite cercuri literare. Este genul de proza politista pt circuit inchis, accesibila numai anumitor persoane, si e pacat, deoarece sunt chiar bune ca lucrari…

  4. Lucius Calpurnius Bestia
    September 8, 2011
    Reply

    Mi-e teama ca n-ai inteles mare lucru din aceasta carte. Si, in general, din cartile lui Simenon. Ceea ce n-ai inteles este ca Simenon NU esueaza in a construi actiunea, el NU VREA sa construiasca actiunea. Cartile lui Simenon nu sint – si tocmai de-asta sint profunde – carti de actiune, ci carti in care autorul face o radiografie foarte exacta a timpului sau si a societatii in care traieste. Simenon e inclinat mai degraba spre analiza psihologica si sociologica, decit spre actiune si, repet, tocmai din acest motiv cartile sale sint profunde si realiste. In lumea reala, politistii nu se confrunta cu crime complicato – neverosimilo – infantile gen Aghata Christie, profesia lor fiind mai degraba banala si rutiniera. Tocmai in asta consta farmecul lui Simenon – in realismul sau. Romanele sale – ca si cele ale lui Dashiell Hammett si Raymond Chandler – au o poezie a cotidianului, care tie ti-a scapat. Cind citesc o carte de Simenon, parca fac o calatorie in timp, in Franta amilor ’30 – ’40 – ’50. Simenon surprinde in mod excelent si savuros atmosfera epocii si tarii sale (desi a fost belgian), o epoca si o tara care pe mine ma fascineaza. Andre Gide il numea pe Simenon “Balzac al secolului XX”. De ce? Pentru ca Simenon e, ca si Balzac, un maestru al zugravirii epocii si societatii sale, pe care o surprinde in cele mai subtile detalii psihologice. De asemeni, Gide a scris un studiu despre importanta operei lui Simenon.

    Totusi, daca vrei neaparat un “Maigret” care sa musteasca de actiune si in care sa se traga cu pistolul, iti recomand “Maigret si gangsterii” – vei vedea ca, atunci cind vrea, Simenon reuseste sa fie si un maestru al actiunii.

    P.S.: Maigret nu e inspector, e comisar, un grad mai inalt.

    • Izabela
      September 10, 2011
      Reply

      @Lucius Calpurnius Bestia Iti multumesc pentru precizari, m-ai facut sa-l privesc pe Simenon si din alta perspectiva. Din pacate, in materie de romane politiste nu ma intereseaza atat verosimilitatea intamplarilor, cat intriga. Gama metodelor criminale este poate redusa, dar ce ma atrage chiar mai mult e cum se ajunge la crima. Motivatiile ascunse, modul de gandire al personajelor, felul in care destinele mai multor potentiali suspecti se intersecteaza si nu in ultimul rand, acel “ceva” usor de trecut cu vederea, care ofera in cele din urma detectivului calea spre adevar. Daca acest mod de a vedea lucrurile ma transforma intr-o imatura si intr-o superficiala, imi asum “stigmatul”.

      Iti multumesc pentru recomandari si corecturi, voi modifica.

  5. Lucius Calpurnius Bestia
    September 8, 2011
    Reply

    Cind o sa te maturizezi, o sa intelegi ca frumusetea si profunzimea unei carti – indiferent carui gen apartine – consta nu atit in intriga, cit in atmosfera. In cazul romanului politist, de exemplu, important nu este cum l-a omorit X pe Y (gama metodelor criminale fiind, orice s-ar spune, extrem de redusa si de banala, in lumea reala), ci ATMOSFERA.

  6. Izabela
    September 8, 2011
    Reply

    Eduardo Lucas, ti-am sters comentariul deoarece nu admit insulte pe blog, nici la adresa mea, nici la a altor persoane. Accept parerile diferite, dar te invit sa ti le sustii cu argumente, nu cu injurii.

  7. Eduardo Lucas
    September 8, 2011
    Reply

    @ Izabela

    OK, imi cer scuze. Sincer! Eu m-am purtat ca un nesimtit, iar tu ai reactionat supercivilizat. Acum imi pare rau pentru ce ti-am scris. Esti o scumpa! Vorbesc serios.

    • Izabela
      September 10, 2011
      Reply

      @Eduardo Lucas E-n regula, ma bucur ca putem comunica civilizat. “CV-ul” de cititor dateaza de pe vremea primelor mele lecturi, undeva pe la 8-9 ani. Normal ca in cea perioada predominante au fost lecturile de copii.

      Iti multumesc pentru recomandare, voi cauta cartea in biblioteca de indata ce incepe anul universitar.

  8. Eduardo Lucas
    September 8, 2011
    Reply

    Tocmai am citit si CV-ul tau de cititor. Multe din cartile enumerate acolo sunt interesante, altele sunt de-a dreptul induiosatoare (alea “de copii”, in special). Acum imi pari si mai scumpa. Imi cer din nou scuze, te pup!

    P.S.: Ca sa ma ierti si pentru ca ai si o rubrica intitulata “Recomandari de la cititori”, iti recomand si eu o carte, care nu apare in CV-ul tau de cititor: “Ghepardul”, de Lampedusa. Consider ca este cea mai buna carte pe care am citit-o vreodata. Un adevarat poem in proza, de o profunzime zguduitoare, care, dincolo de viata unui aristocrat sicilian din secolul al XIX-lea, surprinde trairile speciei umane in genere. Dar sa nu te astepti la actiune: este o carte de trairi interioare si de atmosfera, o introspectie in sufletul unui om. Fabuloasa!!!

  9. Lucius Calpurnius Bestia
    September 11, 2011
    Reply

    Daca am folosit niste cuvinte prea dure, imi cer scuze. Am facut-o pentru ca imi place foarte mult Simenon si mi-a parut rau sa-l vad criticat pe nedrept, dupa parerea mea, nu din dorinta de a trata cu superioritate si cu atit mai putin din dorinta de a jigni, care imi sint straine.

    Scrii: “Gama metodelor criminale este poate redusa, dar ce ma atrage chiar mai mult e cum se ajunge la crima. Motivatiile ascunse, modul de gandire al personajelor, felul in care destinele mai multor potentiali suspecti se intersecteaza si nu in ultimul rand, acel “ceva” usor de trecut cu vederea, care ofera in cele din urma detectivului calea spre adevar. “. Sint de acord cu ceea ce spui, dar intilnim aceste lucruri si la Simenon.

    Cel care a surprins cel mai bine diferenta dintre romanul politist realist si romanul politist fantezist este Raymond Chandler, in celebrul eseu “Simpla arta a crimei”, care a aparut si la noi, in volum (volumul poarta chiar acest titlu), alaturi de mai multe nuvele ale lui Chandler (desi piesele sale de rezistenta sint cele sapte romane scrise intre 1939 – 1958). Cartea a aparut in 2000 si ceva. Nu cred ca mai exista in librarii, dar poti incerca. Poti incerca si la anticarii de la Universitate.

    As vrea sa dau un citat din acest eseu. Nu o fac pentru a stigmatiza scriitori precum Aghata Christie (ale carei carti le privesc cu simpatie, desi nu cred ca se compara cu cele ale lui Simenon, Hammett si Chandler), ci pentru a incerca sa-ti trezesc pasiunea SI pentru (nu NUMAI pentru, a fi pasionat de un gen, nu inseamna a “abandona” alt gen) romanul politist realist. Voi da citatul ceva mai tirziu, intr-un mesaj separat, pentru ca este destul de lung si, momentan, nu am timp.

    Scriitorii mei preferati de literatura politista sint: Georges Simenon, Dashiell Hammett, Raymond Chandler, Arthur Conan Doyle si Maurice Leblanc. Vei spune, poate, ca ultimii doi nu se incadreaza in categoria romanului politist realist. Poate ca nu, dar nici in categoria romanului politist fantezist, pentru ca surprind cu mare acuratete si intr-un mod extrem de savuros atmosfera epocii si tarii lor, Anglia victoriana si La Belle Epoque.

    Iti recomand: Simenon (“Maigret tend une piege”, “Maigret intinde o cursa”, nu mai stiu cum a fost tradusa la noi, dar e suficient sa te uiti la titlul original, ca s-o gasesti; este exact genul de carte care descrie in mod fascinant motivatiile criminalului; si – deja am vorbit despre ea – “Maigret si gangsterii”), Hammett – “Soimul maltez” (1930, parca), Chandler – “Ramas bun pentru vecie” (The Long Good Bye, 1953), Leblanc – “Aguille creuse” (1909, in traducere literala “Acul scobit”, la noi a avut diverse traduceri, “Arsene Lupin si comoara regilor Frantei”, “Misterul triunghiului normand” etc., numai “Acul scobit” nu). Cel mai bine, cred, ar fi sa incepi cu “Acul scobit”. E fascinanta!

    P.S.: Mi-am ales acest pseudonim dupa numele absolut real al unui personaj antic de pe vremea lui Cezar, care a fost implicat in conspiratia esuata a lui Catilina, ce urmarea inlaturarea dictatorului Sulla, conspiratie din care a facut parte si Cezar (un personaj care ma fascineaza). De fapt, in Roma antica au existat, in diverse epoci, mai multi Lucius Calpurnius Bestia, care proveneau din aceeasi familie. Acest nume mi s-a parut amuzant, de aceea l-am ales ca pseudonim, nu ca sa par fioros.

    • Izabela
      December 29, 2011
      Reply

      @Lucius Calpurnius Bestia Buna din nou!
      Imi cer scuze ca iti aprob abia acum comentariul, nu e din rea vointa, doar ca timpul meu a devenit foarte limitat si as fi riscat sa iti tratez interventia cu suficienta. In general apreciez mai mult o parere diferita, sustinuta de argumente, decat niste aprobari lipsite de substanta. Interventia ta pe acest blog este deosebit de valoroasa si m-a facut sa-mi reconsider putin modul de a gandi. Nu am pretentia sa le stiu pe toate si recunosc ca subiectivismul poate duce la verdicte pripite. Mi-ai trezit dorinta de a analiza mai bine cartile lui Simenon. Iti multumesc mult pentru recomandari, de indata ce programul meu va deveni mai liber, voi incepe sa citesc cartile mentionate de tine.
      In alta ordine de idei, poate te-ar interesa sa scrii un guest-post la mine pe blog ? Opiniile tale sunt valoroase si nu merita sa stea ascunse la rubrica “comments”.
      Multumesc!

  10. Eduardo Lucas
    September 11, 2011
    Reply

    Poti s-o cauti si pe AnticariatulTau.ro, care apare si pe blogul tau. Este una in stoc, insotita chiar de pasajul de inceput al cartii. 4 lei, o nimica toata!

  11. Lucius Calpurnius Bestia
    September 11, 2011
    Reply

    Erata:

    1. In loc de “Aghata Christie”, se va citi “Agatha Christie”.

    2. In loc de “Maigret tend une piege”, se va citi “Maigret tend un piege”.

    3. In loc de “The Long Good Bye”, se va citi “The Long Goodbye”.

    4. In loc de “Aguille creuse”, se va citi “L’Aiguille creuse”.

    Cam multe greseli, imi cer scuze, graba e de vina.

  12. Lucius Calpurnius Bestia
    September 11, 2011
    Reply

    Am scris ca poti cauta cartea “Simpla arta a crimei” la anticarii de la Universitate pentru ca am crezut ca esti din Bucuresti, unde, la Universitate, sint o multime de anticari. Citind ultimul tau articol, mi-am dat seama ca esti din Timisoara. Oricum, cartea poate fi si imprumutata de la o biblioteca.

    • Izabela
      December 29, 2011
      Reply

      @Lucius Calpurnius Bestia Sunt sigura ca o voi gasi si in Timisoara, cel mai probabil la Biblioteca Central-Universitara.

  13. Lucius Calpurnius Bestia
    January 2, 2012
    Reply

    Iti multumesc pentru invitatia de a scrie un guest-post pe blogul tau. Desigur, o accept. Este o onoare pentru mine. O spun fara nici un fel de ironie. Poate ca suna cam bombastic, dar acesta este adevarul. Nu cred ca articolul va fi gata prea curind, din cauza timpului liber limitat, dar il voi scrie. In mod sigur.

    Iti multumesc, de asemeni, pentru cuvintele tale in legatura cu comentariile mele.

    Sint convins ca esti un om deosebit. Faptul ca citesti, intr-o epoca in care putini tineri mai citesc (n-as vrea sa dau impresia ca eu sint un batrin care are pretentia ca le da lectii tinerilor, am 32 de ani), ceea ce citesti (multi isi aleg lecturile fara discernamint), faptul ca accepti pareri diferite de ale tale (ceea ce e foarte, foarte, foarte rar, practic inexistent, foarte putini oameni sint asa), felul tau de a fi – totul ma face sa cred (de fapt, sint convins) ca esti un om deosebit. Esti foarte frumoasa spiritual si sufleteste. Oamenii de genul tau sint foarte rari. Pentru mine e un privilegiu ca te-am cunoscut.

    • Izabela
      January 4, 2012
      Reply

      @Lucius Calpurnius Bestia Iti multumesc pentru complimente.
      Cand vei gasi timp sa scrii guest-post-ul, contacteaza-ma te rog pe adresa de email (o gasesti la sectiunea “Contact”). Ma bucur mult ca ai acceptat sa scrii., 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Politica de confidențialitate a fost actualizată

Politica de confidențialitate a fost actualizată în conformitate cu GDPR.
Pentru a utiliza blogul în continuare, vă rog să citiți și să acceptați termenii de mai jos .

Conform GDPR, Izabela Rotaru deținător al blogului www.lumedeumbre.ro are obligaţia de a administra, în condiţii de siguranţă şi numai pentru scopurile specificate, datele personale pe care mi le furnizaţi despre voi. Scopul colectării datelor este menționat mai jos.

Nu sunteți obligați să furnizaţi datele, însă prin refuzul vostru, nu veți putea utiliza blogul www.lumedeumbre.ro

Informaţiile înregistrate sunt destinate utilizării astfel:
  • Newsletter

Blogul www.lumedeumbre.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierii la newsletter cu scopul de a vă ține la curent cu noile articole publicate pe blog. Datele personale nu vor fi folosite altfel. În cazul în care nu mai doriți acest lucru, aveți posibilitatea de dezabonare. De asemenea, puteți cere vizualizarea datelor și/sau ștergerea acestora printr-un email la adresa izabela.rotaru@yahoo.com

  • Analize și statistici de trafic

Blogul www.lumedeumbre.ro poate colecta datele voastre automat, cum ar fi lungimea și ora vizitei, paginile vizitate, sistemul de operare şi adresa IP numai pentru trafic şi statistici – prin aplicații precum Google Analytics și statcounter.com, responsabilitatea colectării datelor revenind acestor aplicații.

Folosesc Google Analytics, serviciu oferit de Google Inc. care generează statistici detaliate despre traficul pe un site web şi sursele traficului, şi care măsoară conversiile şi vânzările. Google Analytics foloseşte “cookie-urile” stocate în computerul dumneavoastră pentru a ajuta la analiza modului cum utilizatorii folosesc blogul.

Informaţiile generate de cookie-uri despre modul cum utilizaţi dumneavoastră blogul, incluzând adresa dumneavoastră IP, vor fi anonimizate prin folosirea setărilor adecvate ( funcţia“_anonymizelp()” sau echivalentă) şi transmise serverelor Google din Statele Unite. Pentru mai multe informaţii despre modul cum funcţionează anonimizarea IP, vizitaţi https://support.google.com/analytics/answer/2763052 

Google va folosi informaţia generată de cookie-uri în scopul evaluarii utilizării blogului, compilând rapoarte despre activitatea pe blog şi furnizând aceste rapoarte în scopuri analitice.

Google poate transfera această informaţie unor terţi în cazul unei obligaţii statutare sau dacă acel terţ procesează date în numele Google. Google nu va combina sau asocia adresa voastră de IP cu alte date stocate la Google în niciun fel de circumstanţă.

Puteţi preveni sau opri instalarea şi stocarea de cookie-uri prin setările browserului, descărcând şi instalând în mod gratuit Opt-out Browser Add-on disponibil la https://tools.google.com/dlpage/gaoptout?hl=en . În acest caz nu veţi putea folosi toate funcţiile siteului.

Prin folosirea acestui site / blog sunteţi de acord cu procesarea oricăror date personale colectate de Google în privinţa voastră şi pentru scopurile descrise mai sus.

  • Comentarii în cadrul articolelor publicate pe blog

În cadrul articolelor există posibilitatea  adăugării de comentarii. În acest caz se solicită Numele, Adresa de email și site-ul web. Orice date sunt furnizate prin intermediul acestui formular (reale, pseudonime sau false) sunt stocate în baza de date a blogului și nu sunt folosite decât dacă utilizatorul a solicitat să fie notificat automat de către platformă în cazul în care apar articole/comentarii noi. Acordul acestuia este înregistrat de către platformă în momentul în care sunt bifate casetele corespunzătoare aflate lângă câmpul de adăugare a comentariului. Dezabonarea de la aceste notificări ori newsletter se poate face folosind linkurile de la sfârșitul mailurilor primite sau solicitând dezabonarea la articole printr-un email de pe adresa în cauză către adresa mea de e-mail pe care o găsiți în pagina de contact, cu subiectul „Dezabonare”.

Datele colectate se utilizează în scopurile menționate numai de către deținătorul blogului și nu sunt înstrăinate către terți, excepție făcând eventualii furnizori de servicii IT, destinate mentenaței și bunei operări a blogului

Dacă aveți nelămuriri privitoare la utilizarea datelor voastre pe acest blog, vă rog să-mi scrieți pe adresa de e-mail menționată în pagina de contact.

Pentru mai multe informații, consultați și: Politica Privind Fișierele Cookies  și Politica de Confidențialitate a blogului.

Ultima actualizare: 18.05.2018