Uncategorized

Vălul pictat- William Somerset Maugham

Îmi doream de mult timp să citesc „Valul pictat”. Filmul mă impresionase până la lacrimi, iar cartea care îl inspirase nu putea fi decât una excepţională. Totuşi, am rezistat cu stoicism până la terminarea bacului. Cartea a devenit astfel o binemeritată răsplată după o perioadă de muncă.

Mă aşteptam la un roman de dragoste, la o poveste emoţionantă. „Vălul pictat” nu a fost nimic din toate aceste. Până într-un punct, cartea m-a dezamăgit. Mi-a lăsat acel gust amar pe care în general mi-l lasă cărţile cu personaje superficiale, incapabile şi lipsite de dorinţa de a-şi depăşi statutul.

Cartea prezintă povestea lui Kitty Fane. Provenind dintr-o familie din clasa de mijloc, cu o mamă hotărâtă să parvină şi un tată lipsit de personalitate, tânăra constată curând că unica ei menire este aceea de a încheia un mariaj excelent, spre mândria familiei. Într-un moment de disperare, ea acceptă cererea în căsătorie a unui bacteriolog, Walter Fane şi pleacă cu acesta în China.
Dar, ca în orice cuplu cu parteneri diametrali opuşi, incompatibilităţile nu întârzie să se arate. Manifestările stângace de dragoste ale unui soţ iubitor, dar timid, o aruncă în cele din urmă pe Kitty în braţele lui Charlie Townsend. Când Walter află acest lucru, îi oferă soţiei lui două alternative: divorţul, în condiţiile în care Charlie ar accepta legalizarea relaţiei, sau plecarea imediată într-un oraş din centrul Chinei, pradă unei epidemii de holeră.
Respinsă de Charile, Kitty nu vede altă soluţie decât aceea de a-şi urma soţul.În Mei Tan Fu, tânăra descoperă un alt mod de viaţă. Lipsită de distracţii şi de societatea oamenilor „de lume” ea sfârşeşte prin a se face utilă într-o mănăstire. Încearcă fără succes să recâştige afecţiunea soţului, să simuleze aparenţa unei vieţi normale, însă toate planurile ei sunt curmate abrupt de moartea lui Walter.
Reîntoarsă în Ching Yan, Kitty are o ultima aventură cu Charlie. Scârba faţă de propriul fel de a fi, o îndeamnă în cele din urmă să ia totul de la capăt, să îşi croiască un destin nou, mânată, de data asta, de un scop precis: acela de a-şi creşte copilul pe care urmează să îl nască în spiritul altor valori decât cele care îi fuseseră inoculate.

Deşi este o carte cu o temă bine aleasă şi inedit ilustrată, „Vălul pictat” nu a reuşit să mă convingă. Ceva m-a iritat. Poate acea detaşare a autorului, care face ca marile drame să pară nesemnificative, un atribuit specific doar omului, rezultat al însuşi mediocrităţii umane. Apoi personajele… Niciunul nu îşi depăşeşte conturul, niciunul nu devine cu adevărat memorabil. Walter, savantul neadaptat, moare pentru o cauză glorioasă de care nimeni nu îşi va mai aminti. Iar Kitty rămâne până la final frivolă, supusă instinctelor şi circumstanţelor. Până şi promisiunea din final are ceva artificial în ea.

„Vălul pictat” rămâne genul de carte pe care mă feresc s-o recomand. Superficialitatea ridicată la rang de artă nu m-a impresionat niciodată, iar până la urma, cartea exact asta este: o poveste despre oameni superficiali, captivi într-o lume superficială.

One Comment

  • Anonymous

    Cartea este mult mai realista decat filmul. Pe mine m-a dezamagit filmul dupa ce am citit romanul: Hollywoodul a romantat o poveste despre oameni josnici, meschini, scrisa de un cinic. Si de ce sa nu recunoastem: existenta acestora este mult mai pertinenta decat cea a eroilor care in ciuda 'micilor abateri' isi regasesc calea spre virtute.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.