Carti bunicele

Vechiul oraş imperial – Yasunari Kawabata

Sunt cărţi care te urmăresc din umbră. Le vezi uneori pe raftul librăriilor, te gândeşti o clipă cum ar fi să le ai. Le uiţi. Ele nu te uită. Te aşteaptă tăcute, îţi aţâţă imaginaţia prin apariţii spontane. Apoi vine şi momentul când le ai în mână, când magia începe, sau se destramă definitiv. Aşa mi s-a întămplat cu romanul lui Kawabata. Îl pândeam de luni de zile. De câteva ori l-a zărit chiar în mâinile altor cititori. Am ezitat săptămâni în şir să-l împrumut de la bibliotecă. Apoi, într-o zi, am cumpărat cartea. Fără un motiv anume. Pur şi simplu simţeam că îi venise momentul.

„Vechiul oraş imperial” nu este o carte, ci o experienţă în sine, care depăşeşte cu mult limitele impuse de hârtie. E ca un parfum al cărui aromă se degajă treptat. Un roman pe care îl apreciezi pe moment, dar pe care ajungi să îl înţelegi în timp.

Nu reuşeşesc să scap de senzaţia că povestea în sine este mai mult un pretext. Un pretext pentru a ilustra o lume pe cale de dispariţie care, deşi mai păstrează o fărâmă din strălucirea de odinioară, şi-a pierdut, undeva în negura anilor, „motorul” care dădea tradiţiilor esenţă. Poate fără să vrea autorul ne prezintă un declin. Citind, am fost în egală măsura fascinată şi amărâtă.

„În oraş, tot anul, au loc peste trei sute de sărbători tradiţionale, grupate pe anotimpuri, dintre care cele mai importante sunt descrise în carte” [i]. Departe însă de a fi un ghid turistic, „Vechiul oraş imperial” accentuează aspecte pe care o banală descriere nu le-ar putea acoperi. Căci în această lume evoluează Chieko Sada. Fiica adoptivă a unui negustor de stofe, ea întruchipează în egală măsură tradiţia şi schimbarea. Este conştientă de propriul statut, însă şi-l acceptă ca pe ceva firesc. Nu visează la ceea ce ar fi putut fi, nu îşi croieşte o imagine mentală a famliei pe care ar fi putut s-o aibă. Asta până în clipa în care, cu ocazia unei sărbători din Kyoto, Chieko îşi întâlneşte geamăna,  iar trecutul devine deodată teribil de actual. Sora lui Chieko, Naeko nu este o fiinţă norocoasă. Lucrează în munţi, departe de luxul şi ostentaţia oraşului. Şi totuşi, ceva din personaj m-a făcut s-o plac  mai mult. Emoţiile ei sunt mult mai bine conturate, degajă o seninătate şi o siguranţă de sine care îi lipsesc lui Chieko. Chieko e omul gândurilor şi al gesturilor lipsite de continunitate. O fire poetică, dar, în felul ei, o superficială. Naeko, pe de altă parte, e un om pragmatic. Nu îşi face iluzii, e emotivă dar are în acelaşi timp o viziune clară asupra vieţii.

Povestea, dacă romanul are una, este, în fond, povestea unei regăsiri. Două fiinţe asemănătoare, despărţite la naştere, caută drumul una către cealaltă. În paralel se nasc şi două poveşti de iubire. Şi, din nou, ceva mi s-a părut forţat. Fie japonezii nu ştiu să iubească, fie sunt teribil de stângaci în a-şi ilustra setimentele. În poveste Hideo, un ţesător, o cere în căsătorie pe Naeko, după ce ani de zile o iubise în tăcere pe Chieko. Mult mai credibil decurg lucrurile între Naeko şi Shin’ichi. La rândul său fiu al unui negustor de stofe,  Shin’ichi o cunoaşte pe Chieko prin fratele său. O place, însă nu îşi exprimă deschis sentimentele. În schimb o ajută şi chiar acceptă, în final, să fie adoptat de către familia lui Chieko, petru a ajuta la perpetuarea unui nume sortit dispariţiei.

„Vechiul oraş imperial” m-a impresionat mai mult prin descrieri decât prin acţiune. Povestea mi se pare fadă, cadrul, minunat schiţat. Sărbătorile principale din Kyoto sunt descrise cu lux de amănunte, dar mai mult, romanul ne înfăţişează şi un alt mod de a trăi. Şi m-am trezit întrebându-mă cum ar arăta lumea dacă fiecare dintre noi şi-ar lua timp să se piară, din când în când, în contemplarea florilor de cireş…


[i] Citat din „Nota traducătorului” , „Vechiul oraş imperial” pg 5, ed. Humanitas

5 Comments

  • justanangel

    Pacat ca la noi nu se planteaza atat de multi ciresi…
    Pe de-o parte ma bucur ca am lasat cartea asta ca ultima din mostenirea lui Kawabata. A fost o adevarata placere!
    Interesant cum am citit-o aproape in acelasi timp fara sa stim una de alta 😛

    • Izabela

      Wow, asta da surpriză. Eu abia acum il descopăr pe Kawabata, dar ceea ce am citit până acum de la el mi-a trezit apetitul. E un adevărat maestru când vine vorba de descrieri, te face să îţi doreşti să te fi născut în alt spaţiu, cel al Japoniei tradiţionale.

  • vlad

    Bună Ziua!
    Eu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor şi nu numai.
    Am vizionat cu atenţie blogul tău şi vreau să spun că am fost foarte fascinat de ceea ce am găsit. Am fost atras de subiectele interesante şi de originalitatea articolelor. Felicitări ! Încep să îl citesc cu drag.
    Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău ; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doreşti, poţi să ne recomanzi orice articol şi noi îl vom promova.
    Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam,acest mesaj este dedicat tie si la cei care merita care ii citim aproape zi de zi.
    Ne-ar face plăcere, de asemenea, să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
    Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piesele necenzurate, avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă numeroasă, de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că, poate, ai vrea să ni te alături şi să colaborăm, binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place. Dorim, de asemenea,sa iti acordam un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultătorilor noştri.
    Îţi mulţumesc pentru timpul acordat, iar acum îţi propun să adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul ****** sau un email ****** pentru a discuta mai multe.
    Mulţumesc,
    Cu stimă Vlad!

    • Izabela

      Îţi mulţumesc pentru ofertă, din păcate proiectul nu mă interesează. Blogul meu este destinat promovării lecturii şi am de gând să mă limitez şi pe viitor la asta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.