Amurgul zeilor stepei- Ismail Kadare

Amurgul zeilor stepei” diferă mult de romanele care l-au consacrat pe Kadare. Roman autobiografic, aparent lipsit de bogăţia de metafore şi imagini ce caracterizează, în general opera scriitorului albanez, „Amurgul zeilor stepei” mi s-a părut, totuşi, o carte valoroasă. Abordează teme care, pentru mine, reprezintă un element de noutate.

Romanul mi-a oferit răspunsul la întrebări nerostite. Niciodată nu i-am putut înţelege pe deplin pe scriitorii care, în anii comunismului, îşi dedicau talentul pentru a scrie lucrări lipsite de valoare, cu caracter propagandistic, înăbuşindu-şi, poate, adevăratele porniri.  „Amurgul zeilor stepei” descrie o lume căzută în haos. Boemii de odinioară au lăsat locul unor scriitori aspiranţi dezorientaţi, care se dedau la excese şi se lasă purtaţi de val. Devin instrumentele statului, luptă fară a şti măcar pentru ce luptă, critică şi se supun asemenea unor păpuşi mânuite de fire învizibile.

Personajul central al poveştii nu face abstracţie de la tiparul mai sus descris: lipsit de un ţel, el este doar unul dintre numeroşii studenţi străini de la Institutul Maxim Gorki din Moscova. Într-o vreme în care primele tensiuni dintre Albania şi Rusia se fac simţite, tânărul îşi trăieşte propria poveste înţesată de încertitudini, speranţe, crezuri.

Are o relaţie scurtă, dar intensă, cu Lidia Snieghina, însă povestea lor se termină în mod stupid, căzând pradă plictiselii şi dramatismului nejustificat. Şi totuşi Lidia rămâne în inima autorului. Dragostea lui pentru tânără supravieţuieşte anilor, naşte versuri şi frânturi de proză.   

O atenţie deosebită este acordată şi atmosferei din cercurile literare ale timpului. Ne sunt descrişi tinerii de la Institut, ne este prezentată o societate în plină fierbere, în plină revoltă. Acţiunea se desfăşoară în iarna în care Pasternak primea Nobelul pentru „Doctor Jivago”. Vestea are efectul unui trăsnet. În întrega Rusie au loc proteste, fiecare scriitor, scriitor aspirant sau orator de ocazie simte nevoia să spună ceva, să îşi exprime indignarea. Lui Pasternak i se oferă două alternative: să refuze premiul sau să aleagă exilul.

În paralel, tensiunile dintre Rusia şi Albania se amplifică. Scriitorul este forţat să plece. Plecarea lui distruge un mit: „albanezii nu îşi încalcă niciodată cuvântul dat”. Şi totuşi, Kadare o face. Părăseşte o femeie pe care a iubit-o fără să ştie, lasă în urmă o lume.       

„Amurgul zeilor stepei” mi-a plăcut mult. Este o carte care ne vorbeşte despre lumi în schimbare, despre vechi tradiţii care se dizolvă sub efectul prezentului. Ne transportă în Albania şi Rusia, ne face martori la o perioadă de întuneric în care valorile subzistă în cele mai imposibile forme sau nu mai există deloc. O epocă a incertitudinii, în care iubirea nu este sortită să se împlinească, un amurg lipsit de culoare, aceasta este, în mare, „Amurgul zeilor stepei”.