Anonima de miercuri-Rodica Ojog-Braşoveanu

Ultimul roman din seria „Melania” se dovedeşte şi cel mai slab. Nu mi-a părut rău că l-am citit, însă am dus dorul la acel „ceva” greu de definit care transformă romanele Rodicăi Ojog-Braşoveanu în mici delicatese literare.

Melania trece pe planul doi, iar locul ei este suplinit fără prea multă convingere de anumite personaje, interesante, e drept, dar nu spectaculoase. Singur maiorul Cristescu rămâne aşa cum îl cunoaştem: în gardă, mereu gata să dea peste încă una din „surprizele” bătrânei. Doar că acestă surpriză se lasă cam mult aşteptată. Ce face Melania efectiv în roman? Este răpită, provoacă un incendiu şi rezolvă misterul. Banal? Probabil că nu, dar faptul că Melania nu mai e sufletul romanului cauzează acţiunii un rău ireparabil.

10 noiembrie 1940. Un cutremur distruge hotelul Carlton, lăsând drept unic supravieţuitor un micuţ cu identitate necunoscută.

Ani mai târziu, inginerul Cris Gregorian, în persoana căreia îl vom identifica pe micuţul abandonat, duce o viaţă absolut deloc ieşită din comun. Asta până când o cunoaşte pe Adina, o femeie care intrigă şi stârneşte pasiuni. Deşi acţiunea se desfăşoară la începutul anilor 80, Adina adoptă în mod ostentativ o ţinută din perioada interbelică: decolteuri generoase, haine de epocă iar până şi parfumul, Arpege, pare a aminti de alte vremuri.

Ghinionul face ca, exact în seara în care inginerul se lasă sedus de farmecele Adinei, Ştefan Popa, un bătrânel cu înclinaţii mistice, să fie asasinat. Puţin mai târziu, iese la iveală o scrisoare în care Cris Gregorian este acuzat de orice posibil atentat la viaţalui Popa.

Ce mai lipseşte pentru ca tacâmul să fie complet? Normal, Melania, care pur întâmplător îl cunoaşte de ani de zile pe Popa. Dar înainte ca bătrânica să aibă ocazia să-şi bage prea adânc nasul delicat în poveste, ea este răpită. Fără alte explicaţii, ea se trezeşte deodată într-o casă de la periferia Bucureştiului. Doar că situaţia nu prea îi convine, aşadar, fără a omite un bilet politicos de rămas-bun, bătrânica o şterge. Şi, cum tot are mult timp liber, se apucă să facă cercetări pe cont propriu, cu rezultate excelente. Culmea este că reuşeşte acest lucru fără să intre în bucluc, şi nici chiar maiorul Cristescu nu mai găseşte nimic de comentat.

Totuşi, care este mobilul crimei? Ce poate ascunde un bătrân sărac şi dedicat religiei? Din câte se va vedea, o mulţime de lucruri.

Deşi nu este chiar cel mai reuşit roman marca Rodica Ojog Braşoveanu, „Anonima de miercuri” rămâne unul agreabil, numai bun pentru o seara friguroasă de toamnă.

Pentru admiratorii scriitoarei, o veste bună: majoritatea cărţilor ei se găsesc pe http://www.scribd.com/ .