Bărbaţii care urăsc femeile-Stieg Larsson

De Stieg Larsson auzisem cu ceva timp în urmă când, într-un schimb de comentarii pe blog, Maya mi-l recomanda ca pe un foarte bun şi foarte actual scriitor de romane poliţiste.

Urmare firească, în momentul în care Gazeta Sporturilor a anunţat publicarea primului volum din triologia Millenium, am ciulit urechile şi mi-am propus să pun cu orice preţ mâna pe carte. A urmat nebunia obişnuită: goana după carte în jumătate din chioşcurile de ziare din Timişoara,apoi frumuseţea nopţilor nedormite căci, şi de acest lucru m-am convins în primele cinci minute, dădusem de un roman genial.

Romanul evoluează în prima fază pe mai multe planuri.  La agenţia de securitate Milton Security o întâlnim pe Lisbeth Salander, o tânără de aproximativ 20 de ani, prototipul perfect al adolescentului întârziat, inadaptat social.

Salander nu se încadrează în tipare din niciun punct de vedere. Se îmbracă asemenea unei rockeriţe, nu vorbeşte aproape deloc, e bisexuală, violentă, inabordabilă. Dar în acelaşi timp şi, în ciuda defectelor, Salander este un investigator genial, persoana căreia i se încredinţează cele mai dificile misiuni din agenţie.

Într-un alt plan evoluează Mike Blomkvist. Îl întâlnim în postura de acuzat într-un proces de defăimare, apoi în cea de acţionar al revistei Millenium.

Pentru a nu lăsa ca rezultatul puţin îmbucurător al procesului să afecteze revista, Mike decide să se retragă temporar de la conducere. Decizia lui coincide cu momentul în care Henrik Vanger, coacţionar la un important concern suedez, îi propune o slujbă. Teoretic Mike este solicitat să scrie biografia familiei Vanger, însă afacerea are dedesubturi mult mai adânci, căci întreaga muncă de cercetare are ca scop real găsirea nepoate lui Henrik, dispărută cu ani în urmă.

Iniţial Mike e tentat să refuze propunerea, totuşi povestea are ceva atrăgator în ea. Fără speranţa de a rezolva misterul, personajul decide să accepte misiunea.

După ce timp de mai multe luni Mike cotrobăie în van, apare deodată un prim indiciu, apoi altele. Curând devine clar că afacerea depăşeşte cu mult dimensiunile unei simple răpiri. În aceste condiţii, Mike are nevoie de un partener suficient de versat pentru a fi de un folos real. Îl găseşte în persoana lui Lisbeth Salander. Împreună, cei doi se avântă într-o aventură al cărei rezultat este greu de anticipat.

„Bărbaţii care urăsc femeile” m-a cucerit. Este în egală măsură roman poliţist şi thriller, te ţine captiv până la ultima pagină.

În ceea ce o priveşte pe Salander, personajul este ca o palmă trasă la tot ce înseamnă detectiv tipic. Are multe defecte, întruchipează tot ce e mai rău în societate şi totuşi trezeşte simpatia, dovedindu-ne că o minte genială se poate ascunde cu uşurinţă chiar şi în spatele unei făpturi stridente machiate, îmbrăcată în geacă de piele.

Pe mine Salander m-a cucerit. Aştept cu nerăbdare să aflu cum evoluează şi în celelalte romane ale seriei.