Charlotte Lowenskold – Selma Lagerlof

Noiembrie se dovedeste o luna plina de carti bune, atat de bune incat imi vine greu sa ma decid carei lecturi sa-i aloc mai mult timp. Saptamana trecuta, m-au “prins” simultan trei carti de exceptie: “Prin tara simturilor” – Nedjma, “Jocurile foamei”-Suzanne Collins si “Charlotte Lowenskold” – Selma Lagerlof. Pe ce-a din urma al ales-o mai mult din plictiseala, pentru a salva niste ore inutile petrecute in tren. Cartea m-a acaparat din primul moment. Selma Lagerdof are talentul rar-intalnit de a transforma pe orice personaj intr-un erou, iar efectul este cu atat mai surprinzator cu cat, in prima faza, toate cele trei personaje principale tind sa-ti fie antipatice.

Actiunea debuteaza tardiv, o buna parte din roman ce concentreaza pe descrierea personajelor secundare. In prima parte o intalnim pe contesa Ekenstedt, o batrana plina de spirit, genul de femeie care, ajunsa la o varsta inaintata, inca mai reuseste sa eclipseze tineretul.  S-are crede ca farmecul batranei este un fel de automatism dobandit de-a lungul anilor. Evenimentele ne arata insa ca toate actiunile ei sunt dictate de o profunda intelegere a oamenilor, de capacitatea de a se pune in locul lor, pentru a-i face apoi sa se simta confortabil intr-un mediu care nu ii caracterizeaza. Influenta ei are insa si mare dezavantaj de a pune in umbra copiii. Cele doua fiice ale contesei se complac relativ usor in postura de spectatori. Nu asa si fiul, Karl-Artur, care, dupa ce vreme de mai multi ani urmeaza calea dictata de ambitiile mamei lui, se orienteaza subit spre fanatism religios. Ulterior se logodeste cu Charlotte Lowenskold, o orfana, dar nunta intarzie.

Relatia dintre cei doi este pusa la o grea incercare in momentul in care Karl-Arthur constata ca iubita lui nu ii impartaseste pe deplin convingerile religioase. Spirit practic, Charlotte nu vede nimic intaltator in a saraci pe altarul credintei. Aceasta constatare determina la Karl-Arthur o reactie violenta. Invrajbit de o “prietena”, rupe logodna si decide sa se lase cu totul in voia credintei.

Restul romanului se concentreaza pe eforturile lui Charlotte de a-si recastiga barbatul iubit, incercand in acelasi timp sa faca fata la o alta situatie dificila: unul dintre cei mai bogati oameni din tinut a cerut-o in casatorie.

Daca la inceput Charlotte mi s-a parut o fiinta interesata si detestabila, ulterior ea a sfarsit prin a ma vraji. Personajul este o imbinare stralucita intre impulsivitate tinereasca, inteligenta si spirit de sacrificiu. Nu in ultimul rand, este o fiinta adaptabila, capabila sa isi pastreze principiile, fara ca acestea sa-i afecteze obiectivitatea. Iubeste intens, dar spre deosebire de majoritatea eroinelor, nu isi ridica logodnicul pe un piedestal. Toate acestea fac din Charlotte Lowenskold un persoanj remarcabil, sarea si piperul intregului roman.

Recomand acest roman cu caldura. Este o carte captivanta, excelent scrisa, care ofera o perspectiva interesanta asupra iubirii.