Chiparosul trist – Agatha Christie

Există obsesii cărora merită să le rămâi fidel. Obsesia mea, în materie de literatură, se numeşte Agatha Christie. Am citit toate romanele pe care le-am găsit, iar cu ocazia Bookfest Timişoara colecţia mea s-a îmbogăţit cu încă două cărţi de-ale ei: „Chiparosul trist” şi „Ceasurile”.

N-am putut rezista tentaţiei şi am început  „Chiparosul trist” de cum am ieşit. Trei ore mai târziu, o nouă carte citită se lăfăia în lista mea de lecturi pe 2012.

Ce mă fascinează la Agatha Christie este faptul că, deşi romanele devin repetitive din punct de vedere al cadrului şi chiar al tipologiei personajelor, acţiunea îţi rezervă mereu surprize. „Chiparosul trist” debutează abrupt, cu procesul lui Elinor Carlisle, care este acuzată că ar fi ucis-o pe rivala ei, Mary Gerrard. Cazul pare simplu: toate dovezile duc spre Elinor, iar însuşi acuzata pare să le confirme prin atitudinea ei pasivă de-a lungul procesului.

Aşezată în banca acuzatului, Elinor reuşeşte cu greu să urmărească ce se întâmplă în jurul ei. În schimb, rememorează ultimele zile, modul în care viaţa ei s-a transformat în decurs de câteva zile.

Elinor şi Roddy Welman sunt nepoţii înstăritei Laura Welman. Firi asemănătoare, cei doi plănuiesc să se căsătorească. Însă o scrisoare anonimă, în care Elinor e avertizată că cineva ar atenta la averea mătuşii lor, îi bulversează. Cei doi decid să o viziteze pe d-na Welman la Hunterby, pentru a analiza situaţia. Acolo, cei doi o reîntâlnesc pe Marry Gerard, o localnică, protejata d-nei Welman, iar Roddy se îndrăgosteşte fulgerător de aceasta. Câteva zile mai târziu, Laura Welman moare, lăsând-o pe Elinor drept unică moştenitoare.

Conştientă de sentimentele lui Roddy faţă de Mary, Elinor decide să rupă logodna. Fire introvertită şi calculată, tânăra nu reuşeşte totuşi să mascheze ura pe care o simte faţă de Mary. Din acest motiv, atunci când Mary este găsită otrăvită în salonul din conacul Hunterby, puţini se îndoiesc de  culpabilitatea lui Elinor. Este singura care ar fi putut să o ucidă, iar faptul că pe podeaua bucătăriei s-a găsit un rest dintr-un ambalaj de morfină o acuză şi mai tare.

În aceste condiţii, doctorul Peter Lord, admiratorul lui Elinor, decide să apeleze la Hercule Poirot.