Cum a fost la Lecturi Urbane #2
Aşa cum vă spuneam, vineri a avut loc cea de-a doua ediţie de Lecturi Urbane Timişoara. Am ajuns acolo “înarmată” cu “Abatorul cinci” al lui Kurt Vonnegut şi cu multă poftă de lectură (care mi-a fost tăiată destul de abrupt de o carte slabă, dar despre asta, în altă postare). M-am bucurat să descopăr pe lângă feţele cunoscute (Cristina, Tomata, Richie, Dan, Nebulosa ) şi o mulţime de oameni noi care au decis să ni se alăture întru lectură. Şi, dacă la ediţia precedentă Andrei Denis a făcut senzaţie, de data asta a fost timpul unei alte perechi să ne încânte: o mamă şi un copil de vreo cinci ani, care ne-au urmat o bună parte din traseu, mama citindu-i micuţului dintr-o carte. Îmi place să cred că scena a inspirat călătorii din tramvai. Copiii au parte de prea puţină lectură în zilele noastre. Ajung la vârsta cititului complet debusolaţi, incapabili să aprecieze cărţile şi să li se dedice. Această mamă a făcut diferenţa şi a făcut-o în mod public. Bravo!
Spre deosebire de prima ediţie, Lecturi Urbane #2 nu s-a desfăşurat într-un spaţiu deschis, ci în tramvaiul 4. Idee inspirată, zic eu. Nu numai că prin mijloacele de transport în comun se perindă o bună parte din populaţia Timişoarei, dar deplasările dintr-un loc în altul nasc şi cei mai mulţi “timpi morţi” care pot fi umpluţi cu succes de o carte bună. E drept, căldura ne-a făcut figura şi, timp de o oră cât a durat manifestaţia, am avut parte de saună cât pentru un an întreg. Dar un cititor adevărat nu se lasă intimidat de puţin soare. Ne-am luat voiniceşte cărţile în braţe şi ne-am cufundat în lectură. Reacţiile din partea călătorilor nu s-au lăsat aşteptate: priviri furişe aruncate cărţilor, întrebări, comentarii de tot felul. Câţiva şi-au luat imediat în primire cărţile dăruite de organizatori, alăturându-se, timp de câteva clipe, participanţilor la eveniment. Nici conversaţiile pe temă nu au întârziat să apară. Şi, dacă de la ediţia precedentă am plecat decisă să aprofundez clasicii englezi, de data aceasta Tomata m-a convins să citesc “Climate” a lui Andre Maurois.
Lecturi Urbane s-a dovedit, din nou, un eveniment reuşit. Organizatorii au făcut o treabă excelentă, reuşind să strângă nu mai puţin de 200 de cărţi care au fost dăruite mai apoi călătorilor. Aştept cu nerăbdare ediţia următoare, care va avea loc în septembrie (întâlnirea din august pică, pe motiv de concedii, căldură, şi alte cele).
3 Comments
Pingback:
Tomata cu scufita
OH, eu zic ca n-o sa regreti daca citesti Climate. Desi, daca ma gandesc ca s-a intamplat de cateva ori sa avem gusturi diferite la carti (vezi Fahrenheit 451 si Inscenarea lui Roger Murgatroyd ;)) ), poate totusi cu asta ne punem de acord. 😛
Izabela
Hmm… ti-am citit recenzi pe blog si pare o carte pe gustul meu. Oricum, in materie de romane de dragoste ne-am “inteles” destul de bine pana acum 😛 Pe langa asta, mi-era dor de literatura franceza. Abia astept sa citesc romanul.