Diavolul şi domnişoara Prym-Paulo Coelho

„Diavolul şi domnişoara Prym” s-a dovedit un roman a fi un roman mai prost decât mă aşteptam. M-am convins cu ceva timp în urmă că, în calitate de scriitor, Coelho nu poate depăşi un anumit nivel. Totuşi, până acum îi recunoşteam măcar meritul de a debita platitudini cu graţie. Romanele lui reuşeau să îmi provoace acea stare de plictis, specifică momentelor când cineva încearcă să îmi impună un punct de vedere referitor la o temă care mă lasă absolut indiferentă. „Diavolul şi domnişoara Prym” nu a reuşit nici măcar această banală performanţă. Un titlu care în câteva zile nu îmi va mai spune nimic, din simplul motiv că nu am găsit nimic demn de reţinut din roman.

Pe scurt, romanul abordează mult uzata temă a luptei între bine şi rău. Un străin soseşte în Viscos, un mic oraş ameninţat de depopulare, şi le propune locuitorilor acestuia un târg ciudat: dacă, în decurs de o săptămână, în oraş va avea loc o crimă, oamenii vor primi 11 lingouri de aur. Prima care află de propunere este Chantal Prym, o tânără obligată să asiste la moartea tuturor viselor ei, nevoită fiind să trăiască într-un loc complet lipsit de perspective. Deşi iniţial ezită să transmită propunerea străinului, Chantal decide ulterior că târgul nu prezintă niciun risc. Mai mult decât sigur, oamenii vor refuza indignaţi, iar apoi vor petrece o viaţă întreagă regretând lipsa lor de curaj.
Însă lucrurile evoluează altfel decât aşteptat. Văzând în asasinat un sacrificiu necesar, locuitorii sfârşesc prin a alege o victimă. În final, o nouă intervenţie a lui Chantal schimbă totul.

Romanul nu face abstracţie de la tiparul general adoptat de Coelho. Un limbaj comun, numeroase parabole şi personaje care încearcă să pară profunde, fără a convinge. O combinaţie, cred eu, nereuşită.

Un roman bun este acela care lasă o urmă cât de mică în sufletul cititorului. Pentru mine, „Diavolul şi domnişoara Prym” rămâne o carte slabă tocmai pentru că nu mi-a atins o coardă mai sensibilă. Iar când un roman nu îşi atinge acest scop, atunci fie cititorul este lipsit de mijloacele de a înţelege, fie cartea este ratată.