Doamna Bovary-Gustave Flaubert

„Quand Madame Bovary paraît en feuilleton dans ” La Revue de Paris “, en 1856, le roman subit plusieurs coupures. Flaubert est traîné en justice : l’avocat Ernest Pinard voit dans le roman ” une peinture admirable sous le rapport du talent, mais une peinture exécrable au point de vue de la morale.” Suite à la plaidoirie de son avocat, Maître Senard, Flaubert est acquitté le 7 février 1857.” , relata site-ul http://auteurs.normands.free.fr/senard.htm . 154 de ani mai târziu, „Madame Bovary” şi-a pierdut de mult puterea. A rămas un roman interesant, însă pe măsură ce anii trec, devine tot mai greu de înţeles. Nu e uşor să te transpui în lumea în care trăia Emma Bovary, să accepţi o societate în care femeile sunt prizonierele a zeci de norme nescrise şi să adopţi, măcar pentru câteva ore un mod de gândire … depăşit.

Emma nu este o femeie deosebită, cel puţin la începutul poveştii. Tânără, plină de vise, cu o zestre acceptabilă ea devine curând obiectul pasiunii lui Charles Bovary, un medic rămas văduv. Când acesta o cere în căsătorie, viaţa Emmei pare desăvârşită. Pare, deoarece mariajul este un cuţit cu două tăişuri. Unul câte unul, visele doamnei Bovary se destramă în faţa unei realităţi implacabile. Minunatul soţ se dovedeşte un mediocru cu prea puţine înclinaţii către poezie, iar căsnicia, monotonă. Pentru o femeie care s-a hrănit de timpuriu cu iluzia unei mari iubiri, dezamăgirea este cruntă. Toate încercările de acomodare la o viaţă banală eşuează, Emma se adânceşte tot mai mult în nefericire.

Invitată la un bal, ea simte mai acut ca niciodată tot ceea ce un destin ostil i-a refuzat: luxul, o societate aleasă, distracţiile, iubirile cosumate sub clar de lună.

Apoi soţul ei decide să se mute cu familia în Yonville, un mic sat în apropiere de Rouen. Aici Emma întâlneşte iubirea după a tânjit. Însă curând, sentimentele nemărturisite dintre ea şi Leon Dupuis, secretar în sat, nu o mai satisfac. Înainte ca idila să ia o formă concretă, Leon pleacă. La scurt timp după aceea, Rodolphe Boulanger o descoperă pe doamna Bovary şi decide să o facă amanta lui.Însă jocul merge prea departe. Ahtiată după dragoste, Emma este decisă să înfrunte orice pentru ceea ce ea consideră o relaţie ideală. Nu şi Rodolphe. Când bărbatul o părăseşte, tânăra se trezeşte din nou singură, soţie model pentru un barbat faţă de care a încetat să mai simtă ceva. Apoi soarta i-l scoate din nou în cale pe Leon, iar Emma se aruncă orbeşte în braţele pasiunii. Dar nici această relaţie nu e sortită să dureze.

Datoriile şi şirul nesfârşit de dezamăgiri o fac în cele din urmă pe eroină să se sinucidă. Luni mai târziu, soţul ei descoperă scrisorile care dovedesc adulterul, însă fidel şi iubitor, el îşi iartă soţia şi îşi petrece restul vieţii jelind-o.

Aşa cum am spus şi la început, „Madame Bovary” nu mai poate fi înţeleasă, nu de o minte puternic ancorată în principiile societăţii de azi. Romanul revoltă, stârneşte compasiunea, dar şi ironiile. Pentru mulţi, zbuciumul eroinei va părea nejustificat. De ce nu şi-a părăsit soţul, de ce nu şi-a căutat împlinirea în alt loc? Pentru că în timpul în care trăia ea, acest lucru nu era cu putinţă. Într-o lume dominată de bărbaţi, femeile erau doar umbre, obligate să ducă până la moarte o identitate care nu le aparţinea. Erau „mesdames” şi atât. Madame … Madame Bovary.