Carti de suflet,  De citit

Femeia sfâşiată – Simone de Beauvoir

O carte care mi-a provocat un şoc…

Până acum, eram conştientă de faptul că orice lectură impune un grad de implicare emoţională. Dar nimic nu m-a pregătit pentru ceea ce aveam să întâlnesc în această carte. Cele două zile în care am citit-o au fost un chin… Nu pentru că romanul ar fi fost slab, din contră. „Femeia sfâşiată” s-a infiltrat în mine, făcându-mă să percep povestea nu prin ochii unei adolescente abia trecute de majorat, ci prin cei ai unei femei în vârstă … Este simplu să accepţi destinul unui personaj, să-l compătimeşti sau să-l admiri, să-l înţelegi sau să-l dezaprobi. Dar când frustrările personajului devin propriile tale frustrări, când experimentezi, citind, neputinţa, gelozia, dezorientarea unei femei, când ajungi să suferi din caza unor lucruri care nici nu ţi s-au întâmplat, graniţa dintre ficţional şi real dispare.

Dacă aş fi citit, pe undeva, rezumatul romanului, l-aş fi catalogat rapid drept lamentaţiile unei babe şi nici nu l-aş fi atins. Căci cartea nu prezintă nimic ieşit din comun… Deşi alcătuită din trei povestiri de dimensiuni relativ reduse, romanul se prezintă ca un tot. Povestea centrală, intitulată sugestiv „Femeia sfâşiată” , prezintă destinul lui Monique, o femeie aflată în toamna vieţii. Existenţa ei este dată peste cap în clipa în care soţul , Maurice, îi mărturiseşte că are o amantă.
Concepută sub forma unui jurnal, povestea urmăreşte degradarea treptată a unei relaţii sortită să dureze „veşnic”. Este un sfârşit pe care Monique refuză să-l accepte. Mulţumindu-se cu tot mai puţin, acceptând concesii şi trăind cu speranţa unei împăcări miraculoase, personajul ilustrează perfect femeia incapabilă să-şi găsească o identitate şi o viaţă proprie în afara soţului. Devine un om pentru care timpul s-a scurs, pentru care viitorul nu mai există, deoarece trecutul a abandonat-o.

Citind romanul, am ajuns să mă întreb care a fost de fapt intenţia autoarei : să prezinte destinul unei femei sfâşiate sau din contră, să transforme cititoarea în această femeie, făcând-o părtaşa unei suferinţe pe care nimeni, niciodată n-ar trebui s-o simtă: aceea de a fi părăsit, atunci când viitorul nu-ţi mai rezervă nimic decât incertitudini. Nota de la finalul romanului pare să-mi infirme ambele ipoteze : „Cititoarele primei ediţii … s-au grăbit să le compătimească pe protagoniste, recunoscându-le slăbiciunile, în sfâşierile lor interioare şi în aparentele lor resemnări. Autoarea a protestat faţă de această interpretare care nu numai că-i trăda convingerile, ci transforma luciditatea critică a celor trei texte într-o nostalgică neputinţă”.

One Comment

  • Bianca Ioan

    salut! numele meu este Bianca Ioan sunt din Galati, dar acum sunt studenta la Iasi si lucrez la un radio online..care se numeste Radio Medeea ca sa iti faci o idee iti las link-ul http://www.radiomedeea.ro. este un radio 100% feminin, cu si despre femei, eu am o emisiune in fiecare marti si sambata de la 14 la 16 pe numele ei "Cafeaua De Doua". vorbesc in mare despre o incursiune in istoria feminitatii si sambata asta am sa vorbesc depsre Simone de Beauvoir. am gasit blogul tau din intamplare si mi se pare interesant…ar fi dragut daca am colabora..si chiar sa pot lua din maerialul tau..sa difuzez pe radio. daca esti ok cu asta, astept un mail de la tine pe bianca_ioan1989@yahoo.com

    felicitari pentru blog! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.