Firmin-Sam Savage

Despre „Firmin – Aventurile unei vieţi subterane” am aflat de la Tomata, şi, contrar obiceiului, nu m-am limitat la a pune cartea pe o listă şi aşa neîncăpătoare de romane pe care vreau să le citesc. E drept, povestea unui şobolan pasionat de lectură nu avea cum să mă lase indiferentă. Totuşi, mă aşteptam la ceva mai … infantil. „Firmin” însă m-a surprins prin porfunzime, prin mesajul care răzbate din spatele poveştii.

Aşa cum am spus, romanul relatează aventurile unui şobolan. Născut în subsolul unei librării, Firmin, cel mai plăpând membru al unei familii cu 13 pui, se vede nevoit să înceapă, încă din primele luni ale existenţei sale, o acerbă luptă pentru existenţă. Fiind mereu privat de harnă, micul şobolan se reorientează relativ repede şi începe să ronţăie cărţi. Poate că din caza acestei alimentaţii, personajul se dezvoltă diferit de cedilalţi fraţi ai săi: constată că ştie să citească, iar curând descoperă bucuria lecturii. Cărţile nu mai sunt (doar) o resursă de hrană, ci porţi către alte lumi, în care Firmin se pierde. Începe să viseze, să se pună în pielea altor personaje. Concomitent, devine conştient de propriul său statul, acela de şobolan fără posibilităţi de afirmare în lumea oamenilor. Acest lucru îl face să adopte o atitudine aparte, atât faţă de proprii semeni, cât şi faţă de sine; fuge de propria-i reflexie şi se refugiază tot mai mult în lumea cărţilor. Apoi descoperă cinematograful Rialto, se îndrăgosteşte de Fred Astaire, Ginger Rogers, precum şi de actriţele porno care evoluează în filmele de după miezul nopţii.

Când familia lui Firmin părăseşte  Pembroke Books, personajul decide să rămână. Cele patru camere pline de cărţi îl fascinează în aceeaşi măsură ca şi proprietarul magazinului, Norman. Urmărindu-l zi de zi pe Norman, Firmin sfârşeşte prin a se îndrăgosti de vânzător. În mintea lui, micul şobolan asociază pasiunii pentru cărţi un suflet mare, un caracter admirabil. Însă Norman, deşi iubeşte cărţile mai presus de orice, detestă rozătoarele. Firmin scapă cu greu unei încercări de a fi otrăvit.

Apoi personajul îl întâlneşte pe  Jerry Magoon, un scriitor ratat care îşi duce veacul desupra prăvăliei lui Norman.  Excentric, sărac, şi plin de idei ieşite din comun, Magoon se dovedeşte totuşi un prieten nepreţuit. Îl acceptă pe Firmin, iar nici chiar faptul că micul şobolan citeşte şi cântă la pian nu îi dau de gândit scriitorului. Pentru Magoon, Firmin rămâne  un rozător haziul şi atât.

Când Magoon suferă un accident, viaţa lui Firmin se află, din nou, la o răscruce. Ducându-şi viaţa între Rialto,  locuinţa lui Jerry şi prăvălia lui Norman, personajul devine martorul mut al dispariţiei unui cartier şi la năruirea unui vis. Pe măsură ce Scollay Square se transformă, dintr-un cartier animat, într-un spaţiu plin cu ruine şi dărâmături, magazinul, odată cunoscut, al lui Norman, înfruntă un destin previzibil: cumpărătorii se răresc, dispar cu totul, iar în urmă rămân doar rafturi plin de cărţi fără stăpân. Într-un ultim gest de sfidare la adresa autoritoţilor, şi poate a întregii lumi, Norman îşi mai deschide odată prăvălia. „Cărţi gratis. Oricâte puteţi lua în 5 minute”, este anunţul care prefugrează sfârşitul.

Iar Firmin? Pierdut între dărâmături, îşi revede viaţa, o regretă şi încercă să o evoce. Dar şobolanilor nu le e dat să scrie. Ei pot doar să povestească, sperând că cineva, undeva, le va prinde din zbor cuvinele rostite pe muţeşte.

„Firmin” mi-a plăcut mult, poate şi pentru că ilustrează, de fapt, destinul oricărui cititor. Ne pierdem între cuvinte, ne amăgim cu impresia că suntem ceva mai buni decât alţii, dar apoi ne privim în oglindă şi constatăm că nu suntem altceva decât inadaptaţi, incapabili să-şi depăşească propriul statut.

Un alt lucru care m-a impresionat a fost povestea cartierului Scollay Square. O zonă odată animată, plină de fel de fel de indivizi, este transformată, prin voinţa necruţătoare a unor oameni, într-o amintire. Case unde placajele baricadează ferestrele, ruine, şi poate un vânt suflând trist peste toate acestea; o imagine care nu te poate lăsa indiferent. Până la urmă, „Firmin” combină, două poveşti, două morţi: moartea unei iluzii şi moartea unui loc. Dar trecând peste nota dramatică din final, „Firmin” are şi darul rar de a trezi pasiunea pentru lectură.  Este motivul pentru care vă recomand această carte; o lectură uşoară de week-end, care satisface toate gusturile.