Frankenstein- Mary Shelley

Pentru „faima” de care se bucură, cartea mi s-a părut totuşi neobişnuit de profundă. Povestea începe în clipa în care capitanul Robert Walton, aflat în drumul său către Polul Nord, salvează un necunoscut. În timp, între acesta şi căpitan se leagă o prietenie. Robert, chinuit de dorinţa şi de imposibilitatea de a-şi împlini visul, acela de a explora Polul, găseşte în străin un confident. Dar abia când străinul, pe nume Victor Frankenstein, începe să-şi spună propria poveste, Robert descoperă că neîmplinirea unui vis nu poate fi egalată în tragism decât de realizarea, în mod nefast, a acestuia.
Născut într-o familie înstărită, care i-a încurajat încă din fragedă pruncie înclinaţia către cunoaştere, Frankenstein s-a bucurat de o tinereţe ferită, trăită în compania „verişoarei” Elizabeth şi a bunului său prieten, Henry Clerval.
Norocul nu îl părăseşte pe Victor nici când decide să meargă la studii în Ingolstadt, în Germania. Dovedindu-se deosebit de receptiv la studiu, personajul dobândeşte curând cunoştinţe vaste, totul culminând cu descoperirea secretului vieţii. În acel moment, Frankenstein decide să-şi pună cunoştinţele în practică, însă sfârşeşte prin a crea un monstru.
Hăituit de oribila fiinţă, Victor părăseşte Ingolstadt, însă monstrul îl urmăreşte, ameninţând să-i distrugă întreaga viaţă. Când Frankenstein refuză rugămintea creaturii, de a-i construi o femeie, furia monstrului nu mai cunoaşte limite. O ucide pe Elizabeth şi folosindu-se de setea de răzbunare care pune stăpânire pe Victor, îl atrage pe acesta tot mai mult către Nord, supunându-l unor groaznice lipsuri, fără a-l lasa vreodată să moară.