În pădurile Siberiei – Sylvain Tesson

Singurătate… în trecut, nutream o antipatie profundă față de izolare. Părea un fel de eșec la nivel personal,  o reflecție a incapacității de intregrare. Anii mi-au schimbat perspectiva. Am ajuns să tânjesc după acele ceasuri de liniște în compania unui ceai bun și a unui pachet de țigări, când timpul se scurge indiferent la detalii. În ultima perioadă, caut asemenea momente tot mai mult. Poate de aceea jurnalul lui Sylvain Tesson a găsit ecou în sufletul meu. Cartea rezonează cu mine, mă regăsesc în acea dorință de a căuta simplitatea departe de lume.

6 luni în Siberia, pe malul Baikalului, cu o cabană drept singur adăpost în fața unei naturi sălăbaticite. E un exil autoimpus, pe care autorul îl alege, după ani de fugă.

”Îmi amintesc de drumurile pe care le-am străbătut cu piciorul, în Himalaya, pe cal, în munții Celești, sau acum trei ani, cu bicicleta, prin deșertul Ustiurt. Bucuria de a lăsa în urmă văi și munți. Încrâncenarea de a parcurge o distanță. […] Dacă atunci eram ca un șacal, acum semăn cu un urs. Simt nevoia să fiu de-al locului, să prind rădăcini în pământ, după ce atâția ani esența ființei mele a fost aer și vânt. Eram bântuit de obsesia mișcării, mă drogam cu spațiu. Fugeam să ajung timpul din urmă.”

Cândva, după ani petrecuți în viteză, captiv într-o lume mult prea zgomotoasă și schimbătoare, izolarea și repetabilitatea devin un fel de necesitate fizică. Provizii pentru șase luni, cărți, țigări și  suficientă vodka – iată ingredientele pentru a te regăsi, în singurătate.

Când petreci atât de mult timp prins în același peisaj, fără nimic esențial care să te distragă, devii mai sensibil la frumusețea din jur. Ajungi să privești altfel elementele care te înconjoară, înveți să te bucuri de primele raze ale soarelui sau de prezența unei păsări, dezvolți admirație față de viața care palpită în jurul tău. Dar, cel mai important poate, ești obligat să te analizezi în profunzime. Când ești forțat de împrejurări să îți servești drept singură companie atâta timp, analiza nu mai este o opțiune ci o obligație. Autorul meditează asupra vieții iar rezultatele se simt chiar în structura cărții. Dacă la început stilul este ușor pretențios, iar paragrafele pline de referințe externe, spre final gândurile se aștern succint, mai mult ca un fel de constatări.

Existența în sălbăticie îmblânzește și simplifică totul. Corpul se fortifică, în timp ce sensibilitatea se dezvoltă într-un alt registru. Dragostea își găsește cea mai simplă portretizare în imaginea a doi câini ghemuiți la picioarele tale; timpul, în zgomotul produs de gheața ce crapă pe suprafața lacului; viața, în freamătul vesel al insectelor ce își revin după o iarnă îndelungată.

Fără a fi o capodoperă, jurnalul lui Sylvain Tesson are darul de a oferi noi perspective: petrecem o viață în fugă, ne căutăm fericirea în obiecte și idealuri pompoase. Dar uneori nu e nevoie decât de o doză de nebunie și de o cabană trei pe trei pentru a regăsi farmecul existenței.

Cartea este disponibilă în librăria online Libris.