Inima întunericului-Joseph Conrad
„Inima întunericului” mi s-a părut una dintre cele mai inspirate metafore ale subiectivismului uman. Marile probleme existenţiale dispar în umbră, pentru a lăsa loc unor fapte care, deşi nu lipsite de o oarecare însemnătate, sunt în mod cert supradimensionate de caracterul impresionabil al personajului principal.
În semiobscuritatea unei nopţi petrecute pe Tamisa, Marlow evocă întâmplări din trecut. O călătorie întreprinsă de personaj în Africa îşi modifică în totalitate scopul în clipa în care în scenă apare Kurtz, un alt angajat al companiei. Deşi pentru moment este doar amintit, el dobândeşte rapid trăsăturile unui erou. Tot ceea ce Kurtz face pare, într-un fel sau altul, ieşit din comun. Nu numai că reuşeşte să dobândească cu o remarcabilă uşurinţă cantităţi mari de fildeş, dar personalitatea lui are ceva magic. Oamenii tac şi îl ascultă, se lasă fascinaţi de el:
„Totul îi aparţinea lui, dar asta nu era decât un fleac. Ideea era să afli el cui aparţinea şi câtea puteri ale întunericului şi-l disputau între ele. Ăsta era gândul care te făcea să te înfiori. Era imposibil să-ţi imaginezi asta şi nici nu era bine să încerci să afli. Ocupase un loc de cinste printre diavolii acestei lumi, la propriu vorbind”.
Suspiciunea că Kurtz s-ar afla în pericol îi determină pe Marlow să plece îi căutarea misteriosului personaj. Însă călătoria nu decurge fără peripeţii; avarii grave întârzie de la bun început plecarea. Ulterior, o parte din însoţitorii lui Marlow, canibali recrutaţi de pe continent, contribuie la noi tensiuni pe vas. La scurt timp după aceea echipajul este atacat de băştinaşi.
Ajuns în sfârşit la ţintă, Marlow face pentru moment cunoştinţa unui rus, a căruit teamă şi admiraţie faţă de Kurtz sporesc şi mai mult aura de erou a misteriosului personaj. Mai mut însă, rusul îşi manifestă îngrijorarea că acţiunile companiei vor afecta iremediabil imaginea negustorului de fildeş.
Dar este Kurtz cu adevărat un erou ? Dacă da, atunci este, în orice caz un erou pe patul de moarte, un om care se teme de confruntarea cu realitatea din care a evadat. Organizează atacul băştinaşilor tocmai pentru a evita o întoarcere într-o lume în care, după toate aparenţele, nu şi-a găsit locul.
În final acceptă totuşi să plece cu Marlow. Pe drumul de întoarcere, Kurtz moare, lăsând în urmă doar câteva hârtii şi o mulţime de semne de întrebare. Cuvintele sale finale: „Teroarea! Teroarea!”
În continuare, Marlow se îndeletniceşte cu aflarea identităţii reale a lui Kurtz, însă toate sursele se contrazic între ele, parsonajul apărând ba în ipostaza de cântăreţ, ba în cea de pictor, ba în cea de gazetar. Vizitând-o pe logodinca lui Kurtz, Marlow întâlneşte o femeie distrusă, căreia timpul nu i-a calmat durerea. În faţa acestei privelişti, o minciună devine inevitabilă:
„-Ultimul lui cuvânt… cu care să trăiesc, murmură ea. Nu înţelegi cât l-am iubit… l-am iubit…l-am iubit! […]-Ultimul cuvânt pe care l-a pronunţat a fost …numele tău”.
Povestea se încheie aşa cum a început, prin revenirea în realitatea naratorului, pe o barcă, pe Tamisa.
Am spus la început să „Inima întunericului” mi s-a părut o metaforă a subiectivismului uman. Atâtea lucruri sunt trecute sub tăcere… Africa devine doar o lume ascunsă în umbră, locuitorii ei se impart fie în canibali, fie în ignoranţi care cumpără cu fildeş mărgele şi pânze de proastă calitate. Este poate motivul care îl determină pe Chinua Achebe să facă o afirmaţie care surprinde, în opinia mea, însăşi esenţa cărţii:
“As I said earlier Conrad did not originate the image of Africa which we find in his book. It was and is the dominant image of Africa in the Western imagination and Conrad merely brought the peculiar gifts of his own mind to bear on it. For reasons which can certainly use close psychological inquiry the West seems to suffer deep anxieties about the precariousness of its civilization and to have a need for constant reassurance by comparison with Africa. If Europe, advancing in civilization, could cast a backward glance periodically at Africa trapped in primordial barbarity it could say with faith and feeling: There go I but for the grace of God. Africa is to Europe as the picture is to Dorian Gray — a carrier onto whom the master unloads his physical and moral deformities so that he may go forward, erect and immaculate. ConsequentlyAfrica is something to be avoided just as the picture has to be hidden away to safeguard the man’s jeopardous integrity. Keep away from Africa, or else! Mr. Kurtz of Heart of Darkness should have heeded that warning and the prowling horror in his heart would have kept its place, chained to its lair. But he foolishly exposed himself to the wild irresistible allure of the jungle and lo! The darkness found him out.”
Nu aş putea spune că am gustat cu adevărat “Inima întunericului”. Cartea a reprezentat un mod acceptabil de a-mi petrece o după-amiază, dar nimic mai mult. De altfel, sunt convinsă că, în decurs de câteva zile, puţinele amintiri despre roman mi se vor şterge complet din minte. “Inima întunericului” este poate interesantă sub aspect stilistic, însă nicidecum o carte care să captiveze.
4 Comments
Tomata cu scufita
Am citit cartea in facultate pentru cursul de literatura engleza. Nu mi-a placut. De fapt cred ca nu mi-a placut subiectul si din cauza asta nici cartea. Voi retine insa intotdeauna "The horror! The horror!" si fruntea logodnicei lui Kurtz pe care se concentra toata lumina cand Marlow s-a dus sa o vada. Curiozitatea ce l-a impins sa o caute pe cea care l-ar fi putut iubi pe Kurtz a fost singurul lucru care mi-a placut. In rest: the horror. 🙂
strelnikov
doamne ce recenzie 🙂
anyway ai vazut cumva si filmu [celebru] facut dupa carte, cu marlon brando as kurtz – apocalypse now?
cum ti s'a parut?
rotizzy
Strelnikov, inainte ca tu sa mentionezi acest lucru, habar nu avusesem ca exista o ecranizare dupa carte :)). Oricum, sunt curioasa cam ce impresie ti-a facut tie filmul, poate ma convingi sa-l vad :).
casacudor
în topul ” 100 novels everyone should read ” romanul Heart of Darkness by Joseph Conrad este poziționat pe locul 5 (cinci) ?!!!