Insecta-Claire Castillon
Nu ajung toate epitetele din sfera scandalosului pentru a descrie romanul lui Claire Castillon. Până şi firile mai puţin conservatoare vor fi bulversate de această colecţie de povestiri, care scoate tot ce e mai rău din multitudinea de relaţii care se pot stabili între o mamă şi o fiică.
Nimic nu este iertat, nimic nu este ignorat, iar mama care îşi ucide una dintre fiice este probabil cea mai inofensivă ipostază în care apare femeia care ne-a dat viaţă. Urmează cazul deja banal al soţiei care acceptă (din teamă!? , din comoditate!?) ideea că propriul soţ îi abuzează fiica, apoi mama „iubitoare” care dintr-un altruism prost canalizat îşi masturbează ginerele, iar ultima, dar nu cea din urmă, o altă fiinţă devotată care îşi „îngrijeşte” copilul injectându-i periodic urină în corp.
Reversul medaliei nu poate lipsi. Cazul mamei care poartă pijamale cu Mickey Mouse, se dă în vânt după trupele la modă şi îi dă fiicei adolescente sfaturi preţioase despre cum să-şi îmbunătăţească viaţa sexuală este poate frecvent, însă devine cu atât mai savuros în clipa în care cuvintele scriitoare îi scot în relief latura mai puţin cunoscută:
„De altfel, seara, în timp ce mă frec de el gândindu-mă la metoda potrivită pentru ca Vero, inamica lui Cathy, să înceteze să mai tragă de Jerome, soţul meu zice că ţinuta mea de liceană nu-l excită deloc, îmi cere să mă îmbrac ca înainte, eu mă supăr, el nu suportă să mă distrez. Mă culc peste el, îmi reintru în drepturi dar el întoarce capul, zice că nu are niciun chef să-mi vadă ori să-mi fută cămăşuţa de noapte cu Mickey Mouse, şi o spune cu tonul acesta şi folosind verbul acesta. Îi propun să mi-o rupă şi el se uită cu groază la mine”.
Cea mai dureroasă imagine rămâne însă cea a mamei ajunse la bătrâneţe. În azilul aflat la o distanţă suficient de mare pentru ca rudele să aibă un pretext credibil să nu vină în vizită, o bătrână se bucură de ultimele dovezi de generozitate ale fiicei: o alocaţie care să acopere tot, de la costurile de cazare până la suma necesară asigurării numărului oprim de scutece. O dată la nouă luni, fiica îşi vizitează mama. Nepoţii privesc cu scârbă cum bătrâna abia gustă din plăcinta cu pere primită în dar. Apoi, toţi pleacă. În urmă rămâne doar azilul, şi perspectiva unui ultim drum, la cimitir.
„Insecta” a reprezentat o experienţă literară cu totul aparte. Şi totuşi nu mi-a plăcut. Stilul este inedit, cuvintele scot la iveală adevăruri incomode, dar la un moment dat această combinaţie a devenit obositoare şi atât. Brutalitatea are farmecul ei, însă doar atunci când este administrată în porţii mici. Nu regret că am citit cartea, însă, pentru moment, sunt sătulă de Claire Castillon.
3 Comments
Laura
Insecta a mai fost cum a mai fost, sa vezi cealalta cum e… 🙂
rotizzy
Dacă te referi la "Dedesubt este infernul" să ştii că sunt păţită. După primele 5 pagini am descoperit că porcul (sau măgarul- nu mai ştiu cu ce pseudonim a fost "fericit" personajul masculin) pute acolo jos şi trebuie să se spele. Mai mult de atât nu am mai ţinut să aflu :))
Laura
=)). Ciudata rau scriitoarea asta!!! De foarte multa vreme am vrut sa fac recenzie la "Dedesubt este infernul" , dar sincer, NU STIU ce as putea spune despre ea, poate doar ca am ras cu lacrimi si ca stilul e de-a dreptul unic 🙂