Iubita locotenentului francez-John Fowles
„Iubita locotenetului francez” a fost o surpriză plăcută. Deşi Fowles nu renunţă la anumite „experimente literare” , romanul, ca un tot , e bun. O împletire perfect digerabilă între un roman victorian şi unul modern. Totuşi, aş minţi afirmând că am fost captivată. Am fost mai degrabă … intrigată.
Totul incepe în clipa în care Charles Smithson întâlneşte, pe când se plimba cu logodnica lui, o tânără fată care privea marea. Personajul îl fascinează pe Charles.
Ulterior el află că fata, pe nume Sarah Woodruff, se îndrăgostise de un marinar francez, care o dezonorase şi apoi plecase, promiţându-i că se ve întoarce pentru a o lua de soţie. Fapta îi adusese lui Sarah porecla de „iubita locotenentului francez” .
Înteresul lui Charles faţă de Sarah este întreţinut de câteva întâlniri cu fata, care, în cele din urmă ajunge să i se confeseze. Reiese astfel că Sarah nu este doar o biată nefericită care se îndrăgostise de omul greşit. Obligată, prin statut, să aspire doar la bărbaţi care îi sunt inferiori ca şi intelect, ea se condamnă la o viaţă de proscrisă, dăruindu-se marinarului şi făcând acest lucru public.
Incapabil să o înţeleagă, Charles îi sugerează totuşi să părăsească oraşul, ceea ce Sarah face. Momentul anterior despărţirii este marcat de un sărut, care îl dă complet peste cap pe bărbat.
Sosit în Londra, Charles primeşte adresa fetei, care se refugiase în Exeter. De aici acţiunea se bifurcă, în sensul că autorul propune ceea ce s-ar putea numi un final clasic: Charles nu cedează ispitei şi se întoarce la logodnica lui, cu care se căsătoreşte, iar urma lui Sarah se pierde. Apoi însă, autorul transformă finalul într-un produs al imaginaţiei lui Charles. De fapt, personajul se opreşte în Exter, o întâlneşte pe Sarah, care i se dăruieşte, fără a-l obliga însă cu nimic. Totuşi, Charles devine conştient de absurdul situaţiei lui. Pentru a rămâne cu Sarah, el anulează logodna cu Ernestina, dar constată apoi că Sarah dispăruse fără urmă.
Cei doi se reîntâlnesc abia peste câţiva ani. Sarah, acum în postura de asistentă a unui celebru pictor, îi mărturişeşte lui Charles că a avut un copil. Autorul nu se dezminte nici acum, propunând din nou două finaluri. Primul, ascunzând promisiunea unui viitor în trei, şi ce-l de-al doilea, conţinând refuzul lui Sarah de a se întoarce la Charles.
Inovator prin structura inedită şi prin modul de conturare al personajelor, romanul „Iubita locotenentlui francez” este totodată şi un portret realist al societăţii acelor timpuri, Fowles punând accent pe aspecte până atunci trecute sub tăcere ( viaţa sexuală, igienă, moravuri ), dovedindu-se astfel un autor cu totul lipsit de prejudecăţi dotat însă cu un puternic spirit de observaţie şi nu în ultimul rând, cu talent..
7 Comments
iris
“Magicianul” e un roman pe care odata citit, nu-l poti uita. Dar ma scuzi ca sunt directa: trebuie sa ai un anumit nivel sa-l intelegi. Fowles e corespondentul lui Tolstoi in Anglia. Misterul este cel ce caractrizeaza romanele sale. Probabil n-ai fost atenta la detalii. Cartea e colosala. Subiectul la fel.
Izabela
Iris, poate nu am încă acel “nivel” despre care vorbeşti. Subiectul mi s-a părut interesant, până într-un anumit punct. Însă toate “schimbările de scenariu” în loc să mă intrige, m-au obosit. Greşeala mea a fost că am aşteptat un final edificator, în care misterul să dispară. Fowles însă oferă alternative, nu certitudini.
Probabil dacă voi reveni asupra cărţii, peste câţiva ani, o voi percepe diferit. Pentru moment însă “Magicianul” rămâne pentru mine o lectură greu digerabilă şi plictisitoare.
new_lucian
eu, din pacate nu mai am prea mult timp liber iar putinul pe care-l am, prefer sa-l cam dorm deoarece sunt plecat din tara si muncesc numai de noapte de la orele 16:00 dupa-amiaza pana pe la 4 dimineata, insa in timp ce muncesc am decis sa reiau o veche pasiune: cititul, sau mai bine zis ascultatul…. asa ca in fiecare noapte sau la doua – trei nopti alt roman (si trebuie sa recunosc faptul ca unele voci ma poarta efectiv in acele vremuri mai ales ca din punct de vedere al stilurilor de invatare sunt un auditiv prin excelenta).
Revenind la “Iubita locotenentului francez” – primul roman al lui John Fowles cu care am luat contact – am avut (spre deosebire de alti autori) senzatia ca este greoi, insa faptul ca autorul intr-adevar nu ofera certitudini ci alternative, mi-a tinut atentia “treaza” si intr-un final cred ca desi este mai greu de digerat, totusi este un roman interesant cu intorsaturi la care nici nu te astepti si cu un final… cel putin pe masura. Sincer as fi vrut ca Sarah si Charles sa traiasca fericiti impreuna pana la adanci batraneti….
Izabela
@New_lucian Gustul se cultiva. Daca as fi citit cartea cu cativa ani in urma poate ca ti-as fi impartasit parerea. Se intampla insa ca cititorul sa devina suprasaturat de povesti clasice cu final fericit si previzibil, iar in acest context Fowles este o schimbare binevenita. Iti recomand “Colectionarul” de acelasi autor, este o carte de referinta si cred ca iti va placea mai mult decat “Iubita locotenentului francez”
roxana
Nu sunt de acord cu opinia ta referitoare la “Magicianul”.Este o carte nemaipomenita,am citit-o de 4 ori si am un caiet intreg plin cu citate din ea.Am cumparat cartea in doua exemplare.Si mie mi s-a parut usor bizara atunci cand am citit-o prima oara.Dar odata ce am continuat cu lectura ei,am inteles mai multe.Operele lui Fowles sunt geniale,toate.
Andre
Magicianul este dupa părerea mea ceva aparte,un roman care diseca tendința de atracție atât fizica,cat si intelectuala,dialogurile,intriga si misterul sunt la un nivel atins cu greu de alți clasici.cat despre finalul romanului imi permit sa conclud ca fowles a demonstrat mobilitatea dragostei,imposibilitatea unei dragoste pure si constante.consider ca magicianul este romanul de referința a lui fowles,ci nicidecum iubita locotenentului francez,Menționez totuși ca nu am citit Colecționarul încă,dar ramân la părerea ca magicianul este o capodopera.
Ana
Nici mie nu mi s-a parut senzational “Magicianul” si nu cred ca este vorba despre IQ. 😀 “Colectionarul” mi s-a parut macabru, marcant, din categoria Doamne fereste! Cartea respectiva nu trebuie sa ajunga pe mana oricui. Nu stiu cum poate sa va placa sincer…