Lista lui Schidler-Thomas Keneally

Am descoperit „Lista lui Schindler” într-o cutie veche de cărţi abandonată în garaj alături de alte lucruri socotite inutile. Când l-am găsit mi-am putut reprima cu greu o exclamaţie de surprindere. Căutasem de mult romanul, în biblioteci şi librării, fără niciun rezultat, iar acum îl descopeream în propria-mi casă. Am început să-l citesc chiar atunci, ghemuită printre cutii. Şi nu l-am mai putut lăsa din mână.

„Lista lui Schidler” prezintă povestea reală a unui industriaş german, Oskar Schindler, care, în anii sumbrii ai Holocaustului, a salvat vieţile a peste 1000 de evrei polonezi. Dar mai mult, romanul ne introduce într-o lume pentru mulţi de neînţeles. O lume în care simplul fapt de a te fi născut evreu echivalează cu o condamnare, o lume în care „mâine” nu este altceva decât o mare incertitudine.

Thomas Keneally nu şi-a propus să creeze un erou. Oskar Schindler este în egală măsură salvatorul evreilor, cât şi un om cu o viaţă conjugală ratată, dedat plăcerilor trupeşti. Aşa cum soţia industriaşului avea să afirme, „ Oskar nu a făcut nimic uimitor înainte de război şi nici după aceasta nu s-a remarcat în vreun fel. Prin urmare, era norocos că în acea eră sălbatică dintre 1939-1945 întâlnise nişte oameni care îi dăduseră prilejul să-şi descopere talente ascunse”.

Dar romanul nu conturează doar un personaj, ci o întreagă perioadă istorică marcată de haos. Viaţa din interiorul ghetoului este minuţios descrisă, iar destinele evreilor devin oglinda clară a abuzurilor. Apar scene cu câini-lupi antrenaţi să ucidă evrei şi doctori care preferă să ucidă pacienţii decât să-i lase pe mâna SS-iştilor. Dar toate aceste imagini pălesc în comparaţie cu descrierea atrocităţilor care au loc în lagăre:evrei ucişi din simpla plăcere de a ucide, copii duşi la Auschwitz pentru a servi experimentelor medicale, bătrâni obligaţi să disimuleze boala pentru a rămâne în viaţă. E un roman care nu poate să nu şocheze.