Mediatorul-John Grisham

De John Grisham am dat acum vreo patru ani, când o bibliotecară, cunoscând pasiunea mea pentru romane poliţiste, mi l-a recomandat. Prima impresie nu a fost in favoarea autorului. Grisham mi se părea atunci mai mult un scriitor care încerca să epateze abordând subiecte incomode. Cum era de aşteptat, l-am lăsat baltă. Apoi, pe neaşteptate, am primit cadou „Maestrul” şi am fost cucerită.  Din acest motiv, când, în urmă cu vreo două luni, cei de la www.anticariatultau.ro mi-au oferit câteva cărţi la alegere, nu am stat mult pe gânduri şi mi-am ales „Mediatorul”.

Alegerea s-a dovedit extrem de inspirată. Într-o perioadă în care numai de citit nu îmi arde, cartea a reuşit totuşi să mă „page în priză”.

„Mediatorul” se situează undeva între un roman de acţiune şi unul psihologic. Elementele se combină strălucit, rezultatul fiind o carte care nu doar portretizează ci şi motivează.

În centrul acţiunii se află Joel Backman. Odinioară unul dintre cei mai influenţi oameni din Washington, şi-a supraapreciat puterea, în final ajungând să accepte puşcăria, decât să îşi pună în pericol familia.

În clipa în care, pe neaşteptate, este graţiat, Joel se trezeşte deodată prins în capcana vechilor greşeli. Cu agenţii a trei state pe urmele sale, nu îi rămâne altceva de făcut decât să se ascundă, să îşi încropească o nouă identitate departe de statul pe care l-a trădat.

Este dus în Italia şi, sub protecţia dubitabilă a unor agenţi CIA, Joel începe un lung proces de transfomare. Cetăţean italian cu acte in regulă, personajul constată deodată cât de greu este să fii altcineva. Dar, când întreaga ta viaţă depinde de capacitatea de a te adapta, nu îţi rămâne altceva de făcut decât să te pliezi noilor condiţii. Şi Joel reuşeşte acest lucru în mod exemplar: în decurs de câteva luni îşi însuşeşte italiana, precum şi obiceiurile ţării. Este cea mai frumoasă, dar şi cea mai instructivă parte din roman. Modul în care un om trecut de a doua tinereţe găseşte puterea de a se reinventa, nu poate decât să inspire.

Dar Joel nu este capabil să lase în urmă o viaţă. Îşi doreşte să revină, să îşi achite „datoriile” şi, dacă se poate, se îşi recâştige vechea identitate. Lucru greu de realizat, într-o lume în care numele „Backman” echivalează cu o condamnare. Totuşi, Joel fuge şi se trezeşte în cursa vieţii lui. O cursă care îi va aduce, pe lângă pericole, şi şansa unui nou început.

„Mediatorul” mi-a plăcut enorm. Dar, fire sucită cum sunt, am interpretat cartea în stil propriu. Şi, mai mult decât întreaga aventură a eroului, m-a atras descrierea modului în care Joel se reinventează. Personajul ne învaţă o lecţie preţioasă: că nu este niciodată prea târziu să te accepţi, să te redescoperi, să îndrepţi ceva într-o existenţă plină de acte condamnabile.