Melania şi misterul din parc- Rodica Ojog-Braşoveanu

În acest context, „Melania şi misterul din parc” a reprezentat o dublă surpriză. În primul rând, însuşi faptul de a găsi un roman poliţist bun, între zeci de cărţi proaste, e un eveniment. Dar să descoperi că acest roman aparţine unei scriitoare de origine română este aproape un şoc. Nu intenţionez ca, prin această remarcă să minimalizez valoarea literaturii autohtone, totuşi, discrepanţa între creaţiile literare româneşti şi cele ale altor ţări este evidentă.

Romanul în sine nu justifică o comparaţie cu scrierile Agathei Christie, deosebirile fiind puternice. Căci, deşi apare motivul bătrânei-detectiv (în care un cititor cu imaginaţie ar putea vedea o Miss Marple a României) desfăşurarea acţiunii nu se încadrează în tiparele cunoscute.

Totul porneşte de la un furt cel puţin neobişnuit: peste noapte, bustul unui medic, aflat într-un părculeţ, dispare. Fapt îngrijorător, ţinând cont că bustul îndeplinise rolul de „cutie poştală” pentru o grupare de spioni. Situaţia devine şi mai ciudată când, zile mai târziu, soclul pe care era aşezat bustul dispare şi el. Dar care este rolul Melaniei în această poveste? De ce i-a minţit pe poliţişti, afirmând că statuia reprezenta un unchi de-al ei? Şi ce rol are bătrânul scheletic ivit la fereastra unei case în stil gotic, situată lângă satuie?

Un roman admirabil scris, în care replicile pline de umor se împletesc cu o poveste care rămâne, până aproape de final, de neînţeles.