Moll Flanders-Daniel Defoe
Nu are sens să prezint un rezumat al cărţii, în condiţiile în care titlul, în forma s-a originală, oferă destule lămuriri asupra acţiunii: „Întâmplările fericite şi nefericite ale vestitei Moll Flanders, care s-a născut la Newgate şi care, de-a lungul unei vieţi de nesfârşite peripeţii, vreme de şaizeci de ani, fără a mai pune la socoteală şi copilăria, a fost doisprezece ani târfă, de cinci ori măritată (din care o dată cu propriul ei frate), doisprezece ani hoaţă, opt ani deportată în Virginia, iar în cele din urmă a ajuns să trăiască în belşug şi cinste şi a murit în pocăinţă. Scrise după propriile ei istorisiri”.
O simplă poveste despre o hoaţă capătă valenţe cu totul noi în contextul vremii în care a fost scrisă. O vreme în care, unica şansă de „căpătuire” a unei femei sărace o reprezenta căsătoria. Recunosc, m-a uimit uşurinţa cu care personajul acceptă mereu alţi bărbaţi în viaţa ei, fără ca acest lucru să-i provoace un minim de repulsie. Citind, am trăit cu impresia că, odată depăşită faza primei mari iubiri, pentru Moll Flanders dragostea a devenit ceva de la sine înţeles, un atribut firesc al oricărei legături, ale cărui origini nu trebuie căutate.
Însă ceea ce m-a şocat cu adevărat a fost indiferenţa personajului şi chiar a autorului faţă de ideea de maternitate. Căci, deşi autorul nu ezită să-şi manifeste, în prefaţă, dezaprobarea faţă de modul de viaţă al lui Moll Flanders, el nu pomeneşte un cuvânt despre copiii pe care personajul i-a abandonat, fără urmă de regret. Fără a avea pretenţia ca orice eroină să fie implicit şi o Fantine, consider totuşi că în acest punct autorul şi-a ratat cartea. Blamează toate viciile posibile, de la curvie până la hoţie, şi omite, deliberat sau nu, abandonul de copii. Scena reîntâlnirii dintre Moll şi unul dintre fiii ei mi s-a părut, din acest motiv, oarecum forţată.
5 Comments
agnosticus
Iza, gândirea ta realmente modernă mă face să cred că ai citit "În apărarea indezirabililor". În liceu, ai lăsat un loc pe care nu-l va ocupa nimeni. Keep walking! Citeste si perfectionează-te! Ai personalitate si ai curajul opiniei, ceea ce contrastează cu peisajul robotic pe care-l vor altii. Cât despre Daniel Defoe, mărturisesc antipatia mea pentru scriitura si ideile ultraconservatoare.
cititor
daniel defoe era un scriitor al vremurilor sale. or in acele vremuri nu se punea mare pret pe conceptul de maternitate si abandonul de copii, chestii care au inceput sa fie valorificate doar in postmodernism. in secolul XVII era la ordine zilei ca femeile sa-si lase nou-nascutii pe trepte bisericii sau a unei case de bogatasi. asa ca, nu a ratat nimic din punctul asta de vedere. parerea mea.
rotizzy
@cititor: Multumesc pentru observatie. Nu am pretentia de a fi obiectiva, nici de a intelege in totalitate contextul in care a fost scrisa cartea. Ma limitez la a scrie despre cum am perceput-o eu. Orice opinie diferita este binevenita. 🙂
Razvan
Daca ar fi sa recomanzi cartea, carei categorii de varta ai recomanda-o?
admin
Hmmm … undeva la 15+, e o carte destul de “dura”.