Necunoscuta din congelator-Rodica Ojog-Braşoveanu

Premieră absolută! „Necunoscuta din congelator” este primul roman poliţist care m-a făcut să visez urât. Şi am ceva experienţă… Ceea ce nu înseamnă că vorbim despre o carte înfricoşătoare, care te face să te ascunzi sub plapumă aşteptând pe „the big bad killer”. Cei mai sensibili cititori ar putea acuza un timp o teamă vagă faţă de frigidere, dar la atât se şi rezumă „efectele negative”.

După o absenţă de opt luni, Harald Bălcescu, de meserie diplomat, revine în Bucureşti, în vechiul său apartament. Acolo, surpriză: deşi Harald se consideră (şi în fond, chiar este) o fire tipicară, meticuloasă, care nu uită o uşă deschisă, el observă că, în timpul lungii sale absenţe, frigiderul i-a rămas bine-merci în priză. Teama de factura de la curent este repede anihilată de descoperirea, pe unul din rafturile frigiderului, a unui cap de femeie.
Cu toate eforturile poliţiei, identitatea cadavrului rămâne pentru moment un mister.
Dar coşmarul lui Harald abia începe, personajul devenind, în scurt timp, posesorul unor cadouri foarte … originale: rămăşiţele trupeşti ale unei femei, frumos ambalate în hârtie albastră. Fenomenul se extinde şi curând familia Dumitrescu precum şi bona acestora, Lola Damian, toţi vecini de scară cu diplomatul, se trezesc cu „atenţii”.
În acest context, căpitanul Dinu Mănescu, mai cunoscut sub numele de „Milord”, se apucă de scotocit. Doar că lucrurile nu prea ies cum vrea el. Din consultarea agendelor celor două reiese clar că unicul element de legătură îl constituie un vechi coleg de liceu de-al lui Dumitrescu Mihai. Înteresant este că atât Harald, cât şi Mihai, par a fi „uitat” complet în ce context avuseseră contact cu respectivul individ.
Ulterior însă, Mihai intră în panică şi săvârşeşte un gest negândit, cu consecinţe majore.

În paralel, într-o altă parte a Bucureştiului se naşte o Julietă modernă. Andreea, fiica unor oameni cu stare se îndragosteşte până peste urechi de un stripper. Totul ar fi perfect dacă, în viaţa Rome-ului n-ar exista Floricel, fiul rezultat dintr-o legătura pasageră cu Codruţa.
Codruţa… În multe privinţe mi s-a părut cel mai interesant personaj al cărţii. Naivă şi inconştientă, ea ştie una şi bună: trebuie să îl protejeze pe Floricel. Şi de aici o întreagă harababură. Codruţa fuge în lume, se rătăceşte prin Bucureşti, îşi uită copilul într-un hotel şi, ajunsă la secţia de poliţie, face o descoperire uimitoare.

Dar cine e până la urmă victima? Şi ce ascund Mihai Dumitrescu şi Harald Bălcescu? O remarcă auzită întâmplător îl face în cele din urmă pe Milord să descopere adevăratul criminal.