Povestea vieţii mele-Giacomo Casanova
Puţini sunt cei care nu au auzit de Giacomo Casanova. Aventurier de origine italiană , fiu al actriţei Zanetta Farussi şi al actorului Gaetano Giuseppe, Casanova şi-a câştigat popularitatea datorită vieţii lui pline de căutări romantice. Numele lui a supravieţuit în istorie, devenind sinonim pentru cuceritorul absolut, căruia nicio femeie nu-i poate rezista.
Dar ce l-a determinat pe acest om, care ar fi putut obţine fără greutate favorurile unor oameni influenţi, să aleagă o viaţă nesigură şi deseori periculoasă ? Nimic nu ar putea răspunde mai limpede acestei întrebări decât memoriile lui Casanova scrise, după cum afirmă însuşi autorul, nu pentru a compromite pe cineva, ci pentru a-şi oferi plăcerea de a-şi retrăi tinereţea (în perioada în care a început să-şi dicteze memoriile, Casanova avea vârsta de 70 de ani).
Încă din primele capitole ale autobiografiei, ni se dezvăluie portretul unui personaj lipsit, încă din fragedă pruncie, de orice afecţiune, chinuit de boală şi persecutat în multiple rânduri.
Beneficiind de un fizic plăcut şi o inteligenţă sclipitoare, completată de o vastă cultură generală, Casanova reuşeşte să fie acceptat de o societate dependentă de lux şi de distracţii, cu care ajunge să se identifice în curând.
Viaţa lui devine o continuă goană după plăceri, care nu reuşesc să-l satisfacă însă niciodată pe deplin.
Despre Casanova putem afirma că este un om chinuit de imposibilitatea de a-şi găsi un mediu cu care să se identifice. Trăieşte succesiv în Italia, Franţa şi Anglia, frecventează de-o potrivă oameni de cultură şi parveniţi, fără a reuşi să se ataşeze de cineva sau ceva.
Interesant este şi portretul societăţii, care se despinde din autobiografie. Deşi şi-a petrecut aproape întreaga existenţă în compania oamenilor bogaţi, Casanova nu se sfieşte să le dea în vileag ignoranţa, care constituie deseori subiect de amuzament pentru personaj.
Din întreaga autobiografie, rezultă nu atât portretul unui cuceritor, cât a unui om aflat într-o permanentă căutare, dar care nu reuşeşe niciodată să-şi găsească locul, dovedind astfel că o viaţă dedicată plăcerilor nu este, în fond, decât o viaţă irosită.
Dar ce l-a determinat pe acest om, care ar fi putut obţine fără greutate favorurile unor oameni influenţi, să aleagă o viaţă nesigură şi deseori periculoasă ? Nimic nu ar putea răspunde mai limpede acestei întrebări decât memoriile lui Casanova scrise, după cum afirmă însuşi autorul, nu pentru a compromite pe cineva, ci pentru a-şi oferi plăcerea de a-şi retrăi tinereţea (în perioada în care a început să-şi dicteze memoriile, Casanova avea vârsta de 70 de ani).
Încă din primele capitole ale autobiografiei, ni se dezvăluie portretul unui personaj lipsit, încă din fragedă pruncie, de orice afecţiune, chinuit de boală şi persecutat în multiple rânduri.
Beneficiind de un fizic plăcut şi o inteligenţă sclipitoare, completată de o vastă cultură generală, Casanova reuşeşte să fie acceptat de o societate dependentă de lux şi de distracţii, cu care ajunge să se identifice în curând.
Viaţa lui devine o continuă goană după plăceri, care nu reuşesc să-l satisfacă însă niciodată pe deplin.
Despre Casanova putem afirma că este un om chinuit de imposibilitatea de a-şi găsi un mediu cu care să se identifice. Trăieşte succesiv în Italia, Franţa şi Anglia, frecventează de-o potrivă oameni de cultură şi parveniţi, fără a reuşi să se ataşeze de cineva sau ceva.
Interesant este şi portretul societăţii, care se despinde din autobiografie. Deşi şi-a petrecut aproape întreaga existenţă în compania oamenilor bogaţi, Casanova nu se sfieşte să le dea în vileag ignoranţa, care constituie deseori subiect de amuzament pentru personaj.
Din întreaga autobiografie, rezultă nu atât portretul unui cuceritor, cât a unui om aflat într-o permanentă căutare, dar care nu reuşeşe niciodată să-şi găsească locul, dovedind astfel că o viaţă dedicată plăcerilor nu este, în fond, decât o viaţă irosită.
You May Also Like
Grădina uitată – Kate Morton
