Răzbunarea sluţilor-Rodica Ojog-Braşoveanu

Nu ştiu de ce, dar acest roman mi-a plăcut în mod special. Rodica Ojog-Braşoveanu are marea calitate de a spune lucrurilor pe nume, chiar cu riscul de a destrăma iluzii. Evocă societatea actuală cu luciditate, iar oamenii sunt demascaţi fără milă.

O demascare este şi „Răzbunarea sluţilor”. Romanul se îndepărtează puţin de la tiparul clasic, în sensul că nu debutează, aşa cum ne-am fi aşteptat, cu o crimă. În schimb suntem introduşi într-o lume infectată de producţii hollywoodiene, în care primează, bineînţeles, fizicul. Consecinţă firească, cei îndrăzneţi şi frumoşi se vând scump şi se bucură de viaţă, în timp ce oamenii mai puţin favorizaţi de soartă (în traducere liberă, obezii, urâtele şi în general orice femeie cu mai mult de un rid pe faţă) înfruntă pe tăcute umilinţe şi visează la o magistrală răzbunare.

Nu există femeie care să întruchipeze mai bine noţiunea de „sluţenie” decât Cireşica, sau Ciorica, aşa cum este cunoscută profesoara în familie. Crăcănată, excesiv de slabă, cu laţe unsuroase în loc de păr, buze subţiri şi piele tuciurie Cireşica pare a fi născută pentru a înfrunta umilinţa. Elevii o numesc ironic „Albă ca zăpada” , colegii o bârfesc. Drama nu ar fi completă fără o diabolică soră mai mică, Diana, care, printr-o ciudată potrivire de gene, este tot ceea ce „Ciorica” nu va putea fi niciodată: o femeie de o frumuseţe remarcabilă, mândria teatrului „Arlechino”.

În esenţă, Emil Mărgescu avea toate şansele să devină un om normal. Asta dacă soarta nu l-ar fi „binecuvântat” cu nişte părinţi grijulii, care au găsit de cuviinţă să-şi îndoape copiii mai ceva ca un purcel. Rezultat firesc, ajuns la vârsta maturităţii, personajul înfruntă destinul unui proscris; oamenii se feresc de el în autobuz, îi umilesc iar o relaţie mai strânsă cu o persoană de sex opus ţine de utopic.
Dar până şi sluţii pot să iubescă. Emil se îndrăgosteşte de Monica, şi ea celebră actriţă şi cea mai de seamă rivală a Dianei. Conştientizându-şi statutul, bărbatul se mulţumeşte să fie ajutorul din umbră al Monicăi, dar şi această bucurie moare când tânăra decide să îşi pună capăt zilelor…

Privind-o pe Clotilda, ajungi la concluzia că banii pot cumpăra într-adevăr, orice. La cei 62 de ani ai ei, se bucură de favorurile unui soţ de doar 20 de ani, iar căsnicia este, contrar aşteptărilor, lipsită de conflicte. Patrick pare sincer îndrăgostit de „mămica” lui, iar traiul comod pare să compenseze cu vârf şi îndesat lipsa de … carne proaspătă. Asta până în clipa în care intră în peisaj Ioana Vlase.

Ce se întâmplă când doi urâţi se aliază şi frustrările unuia găsesc ecou în sufletul celuilalt? Din nefericire, povestea nu se sfârşeşte la ofiţerul stării civile, ci în cimitir, căci Cireşica şi Emil sunt ferm decişi să-i facă să plătească pe cei pe care îi consideră responsabili pentru nefericirea lor. Iar Patrick figurează şi el pe listă…
Destinele personajelor se împletesc într-o poveste în care frustrările nasc monştri.