Sînt o babă comunistă- Dan Lungu
Poate părea ciudat, la prima vedere, să încep seria mea de comentarii cu acest roman. Motivele care mă determină să fac acest gest, sunt, fără îndoială subiective şi se leagă în primul rând de sugestia unei prietene de a recomanda şi cărţi mai “accesibile” , cărţi care să te relaxeze. În al doilea rând, am observat singură că publicitatea sau lipsa de publicitate de care se bucură anumite scrieri nu reflectă întotdeauna valoarea lor.
“Sînt o babă comunistă” nu este ceea ce s-ar putea numi un roman valoros din punct de vedere literar. Dar poate tocmai în simplitatea acţiunii constă de fapt farmecul cărţii. Pe scurt, Dan Lungu, surprinde într-o ipostază cu totul nouă comunismul şi modul de viaţă din acea perioadă.
Personajul principal , Emilia Apostoaie, reprezintă modelul tipic de „babă comunistă” . Crescută la ţară, îndurând lipsurile specifice unei vieţi modeste, ea vede în noul regim şansa de a-şi îndeplini visul, acela de a se muta la oraş şi de a începe o nouă viaţă acolo.
Personajul principal , Emilia Apostoaie, reprezintă modelul tipic de „babă comunistă” . Crescută la ţară, îndurând lipsurile specifice unei vieţi modeste, ea vede în noul regim şansa de a-şi îndeplini visul, acela de a se muta la oraş şi de a începe o nouă viaţă acolo.
Astfel, în ciuda obiecţiilor familiei, ea părăseşte satul natal şi, beneficiind de ajutorul unei rude, reuşeşte să termine o şcoală profesională , se angajează la o fabrică, se căsătoreşte şi are o fiică.
În cadrul romanului, viziunea autorului se împleteşte treptat cu cea a unui veritabli comunist. Lipsurile sunt privite ca ceva minor comparativ cu satisfacţiile pe care sistemul le oferă. Relatarea nu este lipsită de umor : modul în care acesta prezintă micile subterfugii la care muncitorii fabricii apelează pentru a dobândi anumite avantaje , precum şi povestirile fictive despre viaţa familiei Ceauşescu condimenteză romanul.
Dar autorul nu urmăreşte numai să prezinte un mod de viaţă . Situaţia dramatică cu care foştii „comunişti” se confruntă, într-o lume care a devenit de neînţels pentru ei subliniază faptul că orice schimbare se face treptat şi orice victorie va crea învinşi.
În cadrul romanului, viziunea autorului se împleteşte treptat cu cea a unui veritabli comunist. Lipsurile sunt privite ca ceva minor comparativ cu satisfacţiile pe care sistemul le oferă. Relatarea nu este lipsită de umor : modul în care acesta prezintă micile subterfugii la care muncitorii fabricii apelează pentru a dobândi anumite avantaje , precum şi povestirile fictive despre viaţa familiei Ceauşescu condimenteză romanul.
Dar autorul nu urmăreşte numai să prezinte un mod de viaţă . Situaţia dramatică cu care foştii „comunişti” se confruntă, într-o lume care a devenit de neînţels pentru ei subliniază faptul că orice schimbare se face treptat şi orice victorie va crea învinşi.
Emilia Apostoaie este un astfel de învins. Mânată de dorinţa de a recrea atmosfera acelor vremuri, ea constată cu stupoare că mentalitatea oamenilor s-a schimbat şi se trezeşte în postura de „babă comunistă”, incapabilă să se adapteze timpurilor noi.
Mai mult decât o relatare despre o perioadă controversată din istoria ţării, „Sînt o babă comunistă” este prilej de noi întrebări şi reflecţii. Şi poate, pe viitor, ne vom gândi de două ori înainte de a face pe cineva „comunist”.
Mai mult decât o relatare despre o perioadă controversată din istoria ţării, „Sînt o babă comunistă” este prilej de noi întrebări şi reflecţii. Şi poate, pe viitor, ne vom gândi de două ori înainte de a face pe cineva „comunist”.
You May Also Like
Iubita locotenentului francez-John Fowles
