Zece cărţi care merită citite

Bia mi-a trimis o leapşă care mi-a dat serios de gândit . În general mă feresc de topuri în literatură, odată pentru că gusturile nu se discută şi în al doilea rând pentru că în acestă fază a vieţii preferinţele mi se schimbă cu viteza luminii. Oricum încerc o ierarhizare, conştientă că în cam cinci minute lista nu va mai fi de actualitate.

1. Pe aripile vântului-Margaret Mitchell. La fiecare lectură, redescopăr acestă carte şi de fiecare dată mă fascinează mai mult. Dacă există un standard al perfecţiunii în literatură, „Pe aripile vântului” se apropie cel mai mult de el. O poveste despre apusul unei civilizaţii, pe fundalul căreia se ţes iubiri şi drame, romanul lui Margaret Mitchell anulează tot ceea ce credeai despre America, sclavie, dragoste sau război.

2. Numele trandafirului-Umberto Eco. Un roman la care am visat de mult timp, fără a şti cum se numeşte sau dacă fusese măcar scris. Un roman gothic, condimentat cu intrigi demne de un roman poliţist, „Numele trandafirului” te introduce în plin Ev Mediu italian, unde o mănăstire ocroteşte secretele unei uriaşe biblioteci-labirint. Dar când călugării încep să moară în mod misterios, taina care înconjoară edificiul riscă să iasă la iveală. O carte care va satisface şi cele mai pretenţioase gusturi.

3. Rebecca-Daphne du Maurier . Deşi în ultima vreme Daphne du Maurier a scăzut mult în ochii mei, nu pot să neg că, cel puţin în privinţa unei cărţi, a reuşit pe deplin. Îmaginea unui Manderley ars şi plin de fantome m-a urmărit mult timp după ce am terminat de citit cartea.

4. Codul bunelor maniere astăzi-Aurelia Anastasia Marinescu. Singura carte care nu mi-a părăsit de luni de zile noptiera, „Codul bunelor maniere astăzi” mă echilibrează şi îmi oferă răspunsuri de fiecare dată. „Avem nevoie de o asemenea carte ca să redevenim oameni normali şi fără complexe.”, afirma o elevă de-a autoarei. Nu pot decât să îi dau dreptate.

5. Cişmigiu & comp.-Grigore Băjenaru. Cartea adolescenţei mele … M-a făcut să râd de nenumărate ori, m-a făcut să îmi privesc cu alţi ochi anii de liceu. O poveste care va trezi nostalgii şi amintiri de mult adormite.

6. La răscruce de vânturi-Emily Bronte. Un roman despre sălbăticia iubirii, un sentiment care, de data aceasta, transformă oamenii în fiare singuratice. L-am iubit pe Heathcliff tocmai pentru că este tot ceea ce un om nu are voie să fie, am admirat acea energie risipită în van, acea “veşnică mistuire” în care şi-a transformat viaţa. Pasiuni care distrug, în loc de să creeze , iată esenţa acestei cărţi.

7. Moartea lui Roger Ackroyd-Agatha Christie . Nu mă pot abţine, şi introduc în listă şi un roman poliţist. Ca să fiu sinceră, el mai bun roman poliţist citit vreodată. Agatha Christie este o maestră a finalurilor, dar acum s-a depăşit pe sine.

8. Muntele vrăjit-Thomas Mann. După lectura acestui roman, m-am simţit mai „bogată”. Este o carte grea, adevărat, dar cei care vor avea răbdarea necesară pentru a o citi nu vor rămâne nerăsplătiţi la final.

9. Crimă şi pedeapsă-F.M.Dostoievski . Am apreciat acest roman abia la a doua lectură şi tot atunci mi s-a trezit şi gustul pentru literatura rusă. Din punctul meu de vedere „Crimă şi pedeapsă” rămâne cel mai bun roman semnat Dostoievski.

10. Mizerabilii-Victor Hugo. Nimic nu defineşte acest roman mai bine decât titlul: o lume mizerabilă, în care personajele încearcă să supravieţuiască fără a reuşi să fugă de destinul care le-a fost hărăzit. Stilul lui Hugo poate lesne să te compleşească: descrieri kilometrice, personaje minuţios caracterizate. Dar odată ce te obişnuieşti cu el, constaţi că Hugo nu îţi dezvăluie doar o poveste, ci o lume…

Dau leapşa mai departe la Runia.